Şi BNR este de vină pentru clauzele abuzive ale băncilor-Tribunalul Bucureşti

Banca Naţională a României s-a ferit să discute până acum despre procesele în care sunt implicate băncile comerciale, după ce mii de clienţi le-au acţionat în instanţă invocând existenţa unor clauze abuzive, şi după ce aceştia au primit sentinţe definitive pozitive în foarte multe cazuri.

Tribunalul Bucureşti a terminat de redactat recent motivarea în sentinţa dată în procesul colectiv în care clienţi ai Volksbank au dat în judecată banca, reclamând mai multe abuzuri în contractele de credit, abuzuri care făceau creditele mai scumpe. Instanţa a dat dreptate clienţilor şi a dispus eliminarea clauzei privind comisionul de risc şi rambursarea banilor către reclamanţi, precum şi eliminarea clauzei care permitea băncii să modifice dobânda, fără ca în contract să fie stipulate condiţiile care pot duce la o astfel de modificare. În anul 2011, doar Volskbank avea pe rol peste 2.600 de litigii cu clienţii, din care 750 au şi primit o sentinţă definitivă şi irevocabilă în favoarea clienţilor.

Aceste contracte cu clauze preformulate, nenegociate cu clientul şi abuzive, pentru că aduc un prejudiciu clientului – potrivit instanţei – au trecut în primă fază pe la BNR pentru aprobare.

„Relaţiile contractuale dintre părţi au fost materializate prin asumarea unor Condiţii Generale de Creditare şi Condiţiile Speciale. Aşa cum a menţionat şi societatea bancară prin întâmpinare, Condiţii Generale ale Contractului sunt aceleaşi pentru un anumit produs bancar şi reprezintă corpul comun care dă specificitate produsului bancar, adeziunea vizând clauzele preformulate cuprinse în Condiţiile Generale. Acestea sunt trimise spre aprobare la Banca Naţională a României (…)

Potrivit ordinului ANPC nr. 92/2007, prin art. 3 contractul preformulat este definit ca fiind acel tip de contract redactat în întregime sau aproape în întregime de către operatorul economic prestator de servicii, consumatorii neputând modifica sau interveni asupra clauzelor contractuale, ci având doar posibilitatea de a le accepta sau nu.

Pe de altă parte în analiza clauzelor se va reţine şi faptul că societatea bancară este societate comercială ce funcţionează în scopul obţinerii unui profit, dar având ca specific autorizarea activităţii de către Banca Naţională a României. Din acest punct de vedere culpa în „strecurarea” unor clauze abuzive în convenţiile prezentate nu incumbă, de principiu, total societăţii bancare”.

Argumentaţia instanţei în sentinţa prin care a dat câştig de cauză pentru 40 de clienţi cu 27 de contracte de credit nu obligă BNR la nimic, pentru că Banca centrală nu a fost parte în acest proces.

Arată însă că şi BNR a jucat un rol în proliferarea unor practici abuzive ale băncilor, mai ales prin pasivitate.

Nici în momentul de faţă BNR nu are o poziţie clară în acest sens, cu toate că, aşa cum spuneam mai sus, este supraveghetorul sistemului bancar. În momentul în care, prin OUG 50/2010, Protecţia Consumatorului ar fi căpătat atribuţii pentru sancţionarea băncilor în ceea ce ţine de clienţii persoane fizice în cazul în care s-ar fi produs abuzuri, Banca Naţională s-a opus vehement acestei posibilităţi.
De altfel, sub pretextul că Ordonanţa creditelor încalcă legislaţia europeană în vigoare, BNR s-a opus şi ca aceasta să se aplice şi celor care au credite în sold. În cele din urmă, la doi ani distanţă, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a contracarat definitiv argumentele BNR, preluate de la bancheri şi susţinute şi de către guvern sau Fondul Monetar Internaţional.