România are o rată de creştere a certificărilor IFS de 20% pe an, peste media europeană

Adaugă-ne ca sursă preferată

‘Dacă la nivel european rata este de 7% creştere, în ultimii ani în România rata este în jur de 20%, ceea ce este foarte bine, dar avem mult recuperat. Gândiţi-vă că noi nu avem decât 5 firme care sunt certificate pe IFS Logistics, polonezi sunt undeva la 70, gândiţi-vă că avem zona de cosmetice, Household and Personal Care, se traduce în produse de uz casnic şi uz personal şi aici cred că avem vreo 5 firme certificate, iar pe IFS Broker nu avem, zona de PACsecure nu o avem, sunt alte standarde de packaging care nici nu au început să fie cerute pe piaţa românească’, a afirmat Ionuţ Nache.

În ceea ce priveşte costul certificării IFS, Ionuţ Nache a precizat că acesta este dat de durata auditului, care în general se derulează în trei zile pentru o companie. Certificarea IFS este anuală şi costă în jur de 2.000 – 3.000 de euro.

Cea de-a patra ediţie a conferinţei IFS, organizată vineri de IFS Management (Germania) împreună cu INAQ Consulting (România), va aduce cele mai noi informaţii despre standardele de calitate IFS, certificatul care le asigură producătorilor români competitivitate pe pieţele europene.

Potrivit unui studiu International Featured Standards, bazat pe informaţii din 90 de ţări aflate pe 4 continente, România se află pe ultimele locuri în Europa în ceea ce priveşte certificarea calităţii şi siguranţei produselor alimentare. Doar 200 de companii din Romania au obţinut certificare europeană conform standardului IFS Food.

Cu toate acestea, producătorii români sunt tot mai preocupaţi să obţină aceste garanţii de calitate, care îi ajută să îşi crească afacerea prin intrarea în marile reţele de retaileri şi accesul la piaţa externă. Numărul cererilor de certificare creşte în fiecare an cu aproape 25%, mult peste media europeană, care este de 7,75%.

În cadrul evenimentului, producătorii români vor putea afla regulile după care marii retaileri îşi selectează furnizorii, condiţiile pe care producătorii trebuie să le îndeplinească pentru a găsi parteneri străini şi posibilităţi pentru a exporta produsele alimentare şi nealimentare, dar şi modul în care pot să îşi îmbunătăţească modelele de business.