Juncker propune crearea unei „autorităţi comune” care să monitorizeze reglementările privind muncitorii detaşaţi în UE

‘Într-o Uniune a egalilor, nu pot exista muncitori de categoria a doua. Cei care efectuează aceeaşi muncă în acelaşi loc trebuie să poată primi aceleaşi salarii’, a declarat Jean-Claude Juncker, în discursul său anual privind starea Uniunii, susţinut în plenul Parlamentului European, la Strasbourg.

Oficialul a cerut crearea unei noi agenţii europene de muncă pentru asigurarea corectitudinii pe piaţa unică.

‘Dacă vrem să evităm fragmentarea socială şi dumpingul social în Europa, atunci statele membre ar trebui să fie de acord cu o Autoritate Europeană pentru drepturile sociale, de îndată ce va fi posibil. Sistemele sociale naţionale vor rămâne diverse şi separate o perioadă îndelungată. Dar cel puţin ar trebui să lucrăm pentru o Uniune Europeană a Standardelor Sociale, în care să avem o înţelegere comună a ceea ce înseamnă echitate socială’, a explicat preşedintele Comisiei Europene.

Şi preşedintele francez Emmanuel Macron a cerut recent Comisiei Europene să ia măsuri suplimentare pentru a reduce afluxul de lucrători est-europeni care vin să muncească temporar în Franţa în schimbul unor remuneraţii inferioare celor primite de lucrătorii francezi, avertizând că această situaţie erodează sprijinul pentru UE.

Statele din UE sunt divizate în privinţa reglementărilor conform cărora, de exemplu, un şofer de camion din Bulgaria sau un zidar din Lituania pot lucra pentru o perioadă limitată de timp în Franţa având salarii la nivelul celor din Europa de Est, deseori sub nivelul minim garantat în Europa Occidentală.

Polonia, Ungaria, Slovacia şi Cehia susţin că ar trebui să li se permită să concureze cu preţuri mai scăzute – aşa cum mai multe state din Europa Occidentală concurează cu produse de calitate şi know-how – pentru a recupera decalajul după deceniile de stagnare din comunism.

Miniştrii Muncii din Franţa şi Germania au susţinut recent înfiinţarea unei baze de date unice la nivel european în care să fie înscrişi toţi muncitorii detaşaţi, în ideea de a lupta împotriva fraudelor.

Veniţi în principal din Europa Centrală şi de Est pentru a munci în Franţa, Germania sau Belgia, aceşti salariaţi detaşaţi beneficiază teoretic de cele mai avantajoase prevederi ale legislaţiei muncii din ţara gazdă (salariul minim, condiţii de muncă etc), dar continuă să plătească cotizaţiile sociale în ţara lor de origine. Sistemul, reglementat de o directivă din 1996, face obiectul unor numeroase deturnări: ne declarare, remuneraţii mai mici decât salariul minim, depăşirea prevederilor privind durata maximă a programului de muncă, condiţii de cazare nedemne.