Proiectul de lege prin care scapă de închisoare cel care ia mită în numele altei persoane, adoptat tacit de Senat

Adaugă-ne ca sursă preferată

Potrivit iniţiatorilor, articolul 12 din legea 78/2000 se modifică astfel: „(1) Sunt pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani următoarele fapte, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine, de bani, bunuri ori alte foloase materiale necuvenite: a) efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană ori încheierea de tranzacţii financiare, utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării sale; b) folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii”.

De asemenea, Rădulescu defineşte operaţiunile financiare ca fiind cele care „antrenează circulaţia de capital, operaţiuni de bancă, de schimb valutar sau de credit, operaţiuni de plasament, în burse, în asigurări, în plasament mutual ori privitor la conturile bancare şi cele asimilate acestora, tranzacţii comerciale interne şi internaţionale. Pentru a fi efectuate ca acte de comerţ, operaţiunile financiare trebuie să constituie un act de speculă sau o acţiune de intermediere în circulaţia bunurilor, făcută în mod organizat”.

În forma iniţială a legii este sintagma „pentru sine sau pentru altul de bani”, astfel că în propunerea de modificare a fost eliminată sintagma „pentru altul”.

„Sunt pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani următoarele fapte, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite”, spune forma iniţială.

„Sintagma a urmărit, în concepţia legiuitorului, evitarea situaţiei în care autorul faptei, deşi comite o infracţiune, ar putea să invoce, în apărarea sa, faptul că nu este beneficiarul foloaselor rezultate, în fapt, o asemenea abordare nu are legătură cu realitatea. Astfel, este absurd să presupunem faptul că o persoană comite o asemenea infracţiune fără niciun fel de interes ori beneficiu personal. Doar pentru a aduce foloase necuvenite unei terţe persoane. În mod evident, acela care comite fapta incriminată are un interes, nelegitim şi beneficiază, chiar şi indirect, de folosul rezultat. Dacă acest interes nelegitim şi beneficiul rezultat nu aparţin, cel puţin parţial, şi autorului, atunci nu poate fi vorba de o infracţiune de corupţie sau asimilită unei infracţiuni de corupţie. Este esenţial să se determine o legătură certă între fapta incriminată şi beneficiul rezultat, în favoarea făptuitorului. Faptul că această legătură poate fi intermediată nu înlătură posibilitatea determinării, ca şi obligaţia de a fi determinată cu certitudine. Beneficiarul aparent este, în fapt, doar un intermendiar, astfel nu ne găsim în prezenţa unei infracţiuni de corupţie sau a uneia asimilată unei infracţiuni de corupţie”, se arată în expunerea de motive a proiectului.

În acelaşi proiect se arată că în sintagma „bani, bunuri ori alte foloase necuvenite”, intenţia legitimă a legiuitorului de a nu limita tipurile de foloase necuvenit ce se poate obţine dintr-o asemenea infracţiune a dus în timp la „absurdităţi şi la concluzii contrare acestei intenţii”.

Astfel, câştigul de imagine, mai arată sursa citată, popularitatea ori rezultatul unui scrutin electoral au devenit „foloase necuvenite” ale unor infracţiuni de corupţie sau asimilate acestora, ceea ce este absurd.

„În aceste condiţii se creează posibilitatea de a eticheta drept folos necuvenit absolut orice, ceea ce, cu siguranţă nu a fost şi nu este în intenţia legiuitorului. Existenţa unui folos este esenţială sub aspectul laturi obiective a infracţiunii, în lipsa acesteia fapta fiind, fie neincriminată din punct de vedere penal, fie incriminată (şi sancţionată) pe o altă încadrare juridică. Sintagma «bani, bunuri ori alte foloase materiale necuvenite» nu este limitativă sub aspectul beneficiilor ilicite ce pot fi obţinute prin infracţiunile vizate, ci previne extinderea abuzivă, printr-o interpretare excesivă a acestora”, potrivit expunerii.

Camera Deputaţilor este for decizional în cazul acestui proiect legislativ.