Ruşii dezvoltă în Bulgaria cea mai puternică rafinărie din zonă. De ce trebuie să ne temem

Subsidiara din Bulgaria a companiei petroliere ruse Lukoil a contractat o linie de credit de 570 de milioane de euro pentru a moderniza rafinăria Lukoil de la Burgas, cea mai mare din Europa de Sud Est în termeni de capacitate de rafinare.

Potrivit Novinite, cele 570 de milioane de euro vor fi investite în dezvoltarea unei unităţi de hidrocracare, ce va creşte atât capacitatea de rafinare, dar şi calitatea produselor petroliere finite. Noua unitate de hidrocracare va creşte cu 2,5 milioane de tone pe an capacitatea rafinăriei şi ve permite ruşilor să crească volumul de motorină euro 5 produsă aici cu 1,2 milioane de tone pe an. Cererea pentru motorină este mai mare decât cea de benzină, în ultimii ani, pe piaţa europeană.

În plus, după finalizarea investiţiei, emisiile de gaze cu efect de seră ale rafinăriei vor fi reduse . În plus, actualele instalaţii de procesare a deşeurilor, care folosesc o tehnologie învechită, vor fi înlocuite.
Noua unitate, care va fi operaţională începând din 2015, va fi cea mai mare unitate de hidrocracare din Europa de Est şi a zecea din lume. Instalaţii similare mai sunt operaţionale în Statele Unite, Canada, Mexic, Japonia, Kuweit şi Polonia.

Investiţia iniţială în acest proiect este de 1,2 miliarde de dolari. Din finanţarea de 570 de milioane, 95% vor fi suportate de SACE, un fel de Eximbank al Italiei, iar restul de către bănci internaţionale, ca Societe Generale, ING Bank, BNP Paribas şi Unicredit.

Chiar şi înainte de această modernizare, rafinăria Neftochim Burgas era cea mai mare din Europa de Sud Est, cu o capacitate nominală de rafinare de 9,5 milioane de tone. După ce se vor adăuga cele 2,5 milioane de tone, când unitatea de hidrocracare va fi funcţională, rafinăria de la Burgas va fi, cu cele 12 milioane de tone ale sale, comparabilă cu cele trei rafinării mari din România la un loc. Petromidia (deţinută de KazMunaiGaz), cea mai mare, are o capacitate de circa 5 milioane de tone, Petrobrazi (OMV Petrom) cu 4,2 milioane de tone pe an iar Petrotel (Lukoil) 2,8 milioane de tone.

Ce se întâmplă în România

Întrebarea care se pune este legată chiar de viitorul ultimei dintre cele trei mari rafinării româneşti, Petrotel. Vor continua ruşii să mai aducă ţiţei până în centrul României şi să-l prelucreze într-o rafinărie mică, sau se vor axa pe unitatea din portul bulgăresc Burgas?

Petrotel Lukoil nu a avut niciodată profit, după ce a fost achiziţionată de grupul rus Lukoil, ceea ce i-a făcut chiar pe oficialii din România ai companiei ruse să spună că, dacă se va continua în acest ritm, rafinăria ar putea fi închisă.
Toamna trecută, directorul rafinăriei a spus că şi în 2013 rafinăria va înregistra pierderi, pe fondul unei cifre de afaceri mai mici generate de opririle planificate pentru investiţii.

Record negativ: România, ţara primei rafinării din lume, mai are doar jumătate din capacitate

Totuşi, Andrei Bogdanov a spus că Lukoil nu are în vedere deocamdată oprirea totală a rafinăriei din România, mizând pe o redresare a economiei locale. În 2013, rafinăria ar fi urmat să proceseze doar 2 milioane de tone de ţiţei.

De reţinut că, tot pe fondul speculaţiilor privind închiderea rafinăriei din Ploieşti, Vagit Alekperov, preşedintele grupului petrolier rusesc Lukoil, a făcut în primăvară o vizită în România, întâlnindu-se cu preşedintele Traian Băsescu. Alekperov a reafirmat interesul Lukoil pentru România, invocând totuşi contextul internaţional dificil cu care se confruntă companiile din domeniu.

Președintele Lukoil a mai spus că „se păstrează interesul major al companiei atât în ceea ce priveşte activităţile de explorare a celor două perimetre pe care Lukoil le are concesionate în zona Mării Negre, cât şi faţă de viitoare perimetre care vor fi scoase la licitaţie în viitor de autorităţile române”, potrivit unui comunicat de la acea vreme al administraţiei prezidenţiale.

Lukoil este prezentă în România, alături de rafinăria Petrotel de la Ploieşti, şi prin cea de-a treia reţea de retail de pe piaţă, care numărăr peste 300 de staţii de distribuţie a carburanţilor.