Unde are Băsescu dreptate

Adaugă-ne ca sursă preferată

Când guvernanţii au pus cota unică în 2005 au greşit într-un singur punct. E lesne de văzut pentru toată lumea, atunci când mergi la piaţă şi nu primeşti bon. Cand mergi la mare şi nu primeşti bon. Nici pe cazare, nici pe mâncare. Cand mergi în Gara de Nord, proprietatea Ministerul Transporturilor, şi sunt 20 de mese cu briz-brizuri fix în mijlocul peronului de la care celălalt minister, al Finanţelor, nu vede nici un sfanţ.

Au greşit, toţi, de la Băsescu până la Ponta, când au lăsat o ţară întreagă nefiscalizată. În România colectăm din taxe şi impozite doar 60% din ceea ce ar trebui.

De la evaziunea asta, care aparent e o temă fără prea mare substanţă, pleacă tot. Poate e cel mai important lucru care face economia să arate aşa cum o vedeţi. O parte s-ar putea s-o vadă foarte bine.

Oricât ar reduce statul o taxă, fără să facă disciplină fiscală şi cu vărul şi cu naşul, românii, ca orice om întreg la minte, nu vor ieşi cu veniturile la lumină. 

Plata unei taxe e corectă doar atunci când o plăteşte toată lumea. Altfel, apare problema de concurenţă. Banii cu care rămân firmele care îşi plătesc taxele faţă de cele care dau spre nimic statului. De câte ori auzi „pai dacă merg pe bune, în două luni închid prăvălia”? Păi are dreptate, o închide, pentru că ăla de peste drum nu merge pe bune. Şi, din cine ştie ce motive, scapă.

Şi uite aşa nu se fac veniturile la buget. Statul, când n-are bani se comportă cu naţia ca o soacră şi îi plesneşte peste faţă un TVA de 24%. O taxă pe stâlp, o taxă pe benzină, o ceva. Toate din cauză că statul pune taxe multe, dar le colectează de la puţini. 

Probabil, Băsescu a avut dreptate când a zis că scăderea CAS nu va scoate veniturile pe care le dezlocuieşte. Şi există pericolul ca statul să rămână fără bani şi să facă iar pe soacra.

Însă ce nu vrea să vadă Băsescu este că evaziunea fiscală e măritată cu nivelul taxelor şi aici ar avea dreptate Ponta. Cu cât e mai mare, cu atât creşte şi nivelul riscului pe care un ins hotărăşte să şi-l asume prin evaziune. Birul mai mic poate fi o măsură anti-evaziune, dar (de data asta Ponta nu vrea să vadă) numai dublat de o colectare foarte bună. Teoretic, Finanţele ar avea destui oameni să se ocupe de colectare. Că după ce s-au eliberat de povara impozitului progresiv, care mânca resursa umană a Fiscului, au rămas tot atâţia. Ba chiar sunt mai mulţi.

Ne-am convins, liderii naţiunii se uita doar la ce le oferă avantaj în discuţia politică de stenogramă.

Ministra Petrescu venise, în schimb, la Finanţe cu planuri mari. Lăsând la o parte glumiţa cu usturoiul şi conformarea voluntară, vroia să taie în carne vie în şefimea ANAF, din cauza rezultatelor foarte proaste la colectare. Apoi, s-a aşternut liniştea. Acum rămânem cu palate cu turnuleţe peste stradă de vile apărute peste noapte în curtea perceptorilor.

Prea puţină Românie a aflat că pentru evaziune fiscală se face puşcărie.