Doar 6,8% dintre români locuiesc cu chirie, comparativ cu 31,5% la nivelul Uniunii Europene. Ponderea proprietarilor a scăzut ușor în ultimii ani: de la 95,6% în 2023, cel mai ridicat nivel din UE, la 94,3% în 2024 și 93,2% în 2025. În acel an, România a fost depășită de Slovacia, unde rata proprietății a ajuns la 93,8%.
Particularitatea României este și mai vizibilă în rândul populației cu venituri reduse. Dintre persoanele aflate sub pragul riscului de sărăcie, stabilit la 60% din venitul median, 90,2% locuiesc într-o proprietate personală. Este cea mai ridicată pondere din UE, înaintea Croației, cu 89,9%, Ungariei, cu 82,0%, și Slovaciei, cu 81,9%.
La nivelul Uniunii Europene, mai mult de jumătate dintre persoanele expuse riscului de sărăcie locuiesc cu chirie. În România, proporția este mai mică de o zecime, ceea ce arată că diferența dintre gospodăriile vulnerabile și restul populației este redusă atunci când analizăm proprietatea locuinței.
„Multe gospodării dețin active valoroase, dar au venituri reduse din care trebuie să acopere întreținerea locuinței, utilitățile și celelalte cheltuieli curente”, explică Raul Putilean, Market Expansion Partner al Finax România.
În România, 20,1% din populație trăiește în gospodării formate din trei sau mai mulți adulți plus copii, o pondere de peste două ori mai ridicată decât media UE. Aproape toate aceste gospodării locuiesc în proprietăți personale.
„Locuința proprie oferă stabilitate și poate reprezenta o formă importantă de protecție patrimonială, mai ales la pensionare. Totuși, capitalul blocat într-un imobil este dificil de accesat rapid atunci când apare o urgență financiară.
Reversul îl reprezintă costurile de întreținere și șocurile neprevăzute, precum creșterea facturilor la energie sau reparațiile majore. Pentru gospodăriile cu venituri reduse, astfel de cheltuieli pot împinge bugetul la limită, pot întârzia formarea unui fond de urgenta financiare și pot conduce treptat la îndatorare”, avertizează Putilean.
Dacă o parte importantă din venit este consumată de rate, primul pas este reducerea datoriilor costisitoare. Consolidarea unor credite într-un singur împrumut cu dobândă mai mică poate fi utilă, după o analiză atentă a costului total. Prioritatea ar trebui să fie cardurile de credit, descoperirile de cont și creditele de consum cu dobânzi ridicate.
„Un credit ipotecar are, de regulă, un cost mai redus decât datoriile de consum și poate fi optimizat prin refinanțare sau ajustarea maturității, dacă aceste opțiuni reduc costul total și presiunea asupra bugetului. După stabilizarea datoriilor, următorul obiectiv poate fi construirea unui fond inițial de aproximativ 25.000 de lei. Inclusiv vânzarea obiectelor pe care nu le mai folosim poate accelera acest proces”, recomandă Putilean.
Următorul pas este completarea rezervei financiare. O contribuție automată de aproximativ 10% din venitul net poate fi un reper util, dacă bugetul permite. Transferul poate fi programat imediat după încasarea salariului, până când rezerva ajunge să acopere între trei și șase luni de cheltuieli esențiale. Această plasă de siguranță ajută în cazul pierderii veniturilor sau al unor costuri neprevăzute și oferă un important sentiment de stabilitate financiară.
Pentru proprietarii cu venituri reduse, asigurarea adecvată a locuinței și a bunurilor din gospodărie este, de asemenea, esențială. O analiză periodică a cheltuielilor recurente, a abonamentelor și a facturilor la energie poate identifica economii fără reducerea semnificativă a nivelului de trai.
„Nici proprietarii nu ar trebui să aibă întreaga avere blocată în locuință. Fondul de urgență trebuie păstrat în instrumente lichide și cu risc redus, iar economiile pentru obiective pe termen lung pot fi investite gradual în active diversificate, precum ETF-urile globale. Acestea pot contribui la construirea averii în timp și, spre deosebire de proprietăți, pot fi valorificate relativ rapid atunci când este necesar”, concluzionează Raul Putilean.