Apare o nouă lege a creditelor. Executarea silită nu se face mai devreme de 3 luni, reguli mai dure pentru recuperatori

Iată câteva dintre cele mai importante prevederi ale actului normativ:

Creditorul ia toate măsurile pentru a preveni declararea scadenței anticipate, inițierea procedurilor de executare silită a consumatorilor ori vânzarea debitelor restante către entități care desfășoară activitatea de recuperare creanțe.

Oricând pe parcursul relației contractuale, la solicitarea consumatorului, creditorul oferă acestuia soluții corespunzătoare pentru achitarea debitului, chiar dacă nu sunt înregistrate restanțe, însă consumatorul face dovada unei situații dificile sau a iminenței neplății.

Creditorul îl notifică pe consumator cu cel puțin 30 de zile calendaristice înainte de declararea scandentă a creditului sau de inițierea procedurii de executare silită, după caz, informându-l cu privire la drepturile pe care le are în această situație.

Perioada dintre declararea scadenței anticipate și declanșarea executării silite nu poate fi mai mică de 3 luni. La solicitarea expresă a consumatorului, creditorul reduce această perioadă.

În situația premergătoare declarării scadente a creditului sau a executării silite consumatorul are dreptul să solicite creditorului vânzarea bunului imobil ipotecat direct de către consumator. Creditorul acordă acest drept pentru o perioadă de cel puțin 6 luni

Reguli mai dure pentru recuperatorii de creanţe

Se interzice:

cesionarea contractului de credit și a accesoriilor precum și a creanței către o entitate care nu are sediul social, o sucursală sau un reprezentant în România care răspunde contravenţional în fața autorităților publice, cu excepția cazului în care consumatorul solicită în mod expres acest lucru;

perceperea de comisioane, dobânzi și dobânzi penalizatoare, cu excepția dobânzilor penalizatoare legale, de către entitățile de recuperare creanțe;

perceperea de costuri aferente activităţii de recuperare de către entitățile de recuperare creanțe;

derularea activităților de recuperare creanțe în perioada celor 30 de zile calendaristice menționate la art. 59 alin. (6) lit. b) şi până când este transmis consumatorului răspunsul la contestație;

desfasurarea de activități de recuperare creanţe de alte entităţi decât cele prevăzute la art. 3 pct. 29 și admise în coformitate cu art. 137;

utilizarea de tehnici care să hărţuiască, oprime sau să abuzeze orice persoană în legătură cu recuperarea creanțelor;

utilizarea, în cadrul procesului de recuperare creanțe, de ameninţări sau alte tehnici agresive, cu scopul de a vătăma fizic ori psihic consumatorul ori rude ale acestuia, ori de a-i afecta reputaţia sau proprietatea;

contactarea consumatorului, în cadrul procesului de recuperare creanțe, la locul de muncă al acestuia;

contactarea, în legătură cu recuperarea creanțelor, a oricărei alte persoane diferită de consumator, succesorii legali, avocatul sau împuternicitul acestuia, creditorul, avocatul sau împuternicitul creditorului;

afișarea la ușa apartamentului/blocului a notificărilor/somațiilor/adreselor în legătură cu recuperarea creanțelor;

comunicarea entităţii de recuperare creanţe cu consumatorul în intervalul orar 20:00- 09:00.

O altă prevedere importantă pentru protecţia clientului băncii este aceea că instituţia de credit nu mai poate forţa în niciun fel clientul să accepte vreo modificăre a contractului de credit. În cazul în care clientul nu este de accord cu noile condiţii cerute de bancă, banca este obligată să continue contractul în forma iniţială. Iată cum sunăp articolul din lege care stipulează asta:

Art. 20. – (1) Orice notificare cu privire la modificarea conţinutului clauzelor contractuale va fi transmisă consumatorilor cu cel puţin 30 de zile calendaristice înainte de aplicarea acestora, cu excepţia situaţiilor în care consumatorul solicită modificări ale contractului. (

2) Consumatorul are la dispoziţie un termen de 15 zile calendaristice de la primirea notificării pentru a comunica opţiunea sa de acceptare sau de neacceptare a noilor condiţii.

(3) Neprimirea unui răspuns din partea consumatorului în termenul menţionat anterior nu este considerată acceptare tacită şi contractul rămâne neschimbat.

(4) In cazul în care consumatorul nu acceptă noile condiţii, creditorul nu are dreptul de a penaliza consumatorul sau de a declara creditul scadent.

Noua lege pemite conversia, la cererea clientului, a creditelor din valută în lei. Banca este obligată să accepte conversia, în cazul în care rata la creditul în valută ajunge să fie mai mare cu 20% faţă de cea a creditului în lei. Clientul poate solicita de fiecare o dată o conversie, iar banca este obligată să o accepte, când se ajunge la acest prag. Iată textele din lege

 Art. 34. – Cursul de schimb la care se efectuează conversia este cursul de schimb publicat de Banca Naţională a României în ziua solicitării conversiei sau cursul de schimb stabilit în contract ori agreat de părți, numai dacă acesta este mai avantajos pentru consumator.

Art. 35. – (1) In cazul aranjamentelor de reducere a riscului valutar, creditorul oferă consumatorului cel puțin una din următoarele posibilități:

a) reducerea marjei dobânzii;

 b) reducerea comisionului de administrare;

c) reducerea soldului creditului, cu un anumit procent, în urma conversiei.

(2) Reducerea prevăzută la lit. a) și b) trebuie să fie semnificativă, respectiv de cel puțin 10% din costul aferent ratei lunare.

(3) Reducerea costurilor se aplică atunci când valoarea totală plătibilă de consumator care rămâne de rambursat sau valoarea ratelor periodice variază cu mai mult de 20% în raport cu valoarea la care s-ar ridica dacă s-ar aplica cursul de schimb de la momentul încheierii contractului între moneda contractului de credit şi moneda naţională.

(4) Reducerea prevăzută la alin. (1) și (2) se menține atât timp cât se îndeplinesc condițiile de la alin. (3).

Art. 36. – (1) Creditorii efectuează, la momentul solicitării conversiei creditelor sau a reducerii costurilor, fără costuri şi comisioane suplimentare, o simulare privind graficul de plăţi, atât în moneda contractului, în moneda naţională, cât şi în moneda de conversie.

 (2) Modificarea contractelor aflate în derulare se va face prin acte adiţionale convenite cu creditorii, fără costuri respectiv comisioane percepute de creditori sau alte garanţii din partea consumatorilor. 16

(3) Se interzice încheierea unui nou contract de credit ca urmare a efectuării conversiei sau a reducerii costurilor, cu excepţia cazului în care consumatorul solicită în mod expres acest lucru.

(4) După efectuarea primei conversii, atunci când valoarea totală plătibilă de consumator care rămâne de rambursat sau valoarea ratelor periodice variază cu mai mult de 20% în raport cu valoarea la care s-ar ridica dacă s-ar aplica cursul de schimb de la momentul conversiei anterioare, între moneda prevăzută în contractul de credit şi moneda naţională, consumatorul are dreptul de a converti creditul de mai multe ori

Vedeţi aici noul proiect de act normativ referitor la creditele ipotecare