Ce a mai rămas „liberal” dintr-o profesie liberală – opinie Ovidiu Constantinescu, Boştină şi Asociaţii

Sunt încântat că invitaţia la dezbateri pe care am transmis-o recent pe blog nu a rămas în aer, iar comentariile primite: unele “la obiect” – critice şi constructive; altele – complet pe dinafară, pur şi simplu reactii umorale; si altele … izvorate direct din “solidaritate profesională”  – m-au determinat să fac pasul urmator şi să propun câteva teme concrete de dezbatere.

Lista temelor nu este exhaustivă şi orice propunere la obiect şi circumscrisa chestiunii “publicităţii profesionale” a avocaţilor este binevenită. De asemenea, aştept cu mare interes orice intervenţie  – din partea avocaţilor, din partea specialiştilor în comunicare sau a agenţiilor de publicitate – care ar putea contribui la clarificarea teoretică a relaţiei dintre conceptele de “publicitate”, “comunicare” şi “publicitate formelor de organizare a profesiei”.

Pentru avocaţi, miza acestor clarificări nu e mică – ba din contra, este imensă – deoarece încălcarea dispoziţiilor din statutul avocatului cu privire la “publicitatea formelor profesionale” reprezintă o “încălcare gravă a statutului” ce poate fi pedepsita şi cu excluderea din barou şi pierderea painii! 

Pentru jurnalişti miza este la fel de mare… se pierde posibilitatea de a scrie deschis despre activitatea uneia din cele mai dinamice pieţe de consultanţă din România şi care este considerată “barometrul” activităţii economice a ţării…Pentru clienţi, la fel…

Citeşti şi „Publicitatea” în avocatură ca rău principial şi absolut – opinie Ovidiu Constantinescu, Boştină şi Asociaţii

Cu ce am rămâne în urmă dacă nu am avea aceasta dezbatere? Am rămâne doar cu comnicatele DNA-ului, cu declaraţiile de pe treptele tribunalului, gen: “E nevinovat, dom’le!” şi cu “avocatura televizată” de la varii talk-show-uri unde abundă de aparători de elodii şi de părerişti despre “divorţul anului  – cine, ce ia”… Cam puţin, cam meschin şi total lipsit de importanţă pentru consumatorii de informaţie relevanta.

Iata ce mi-a sărit mie în ochi şi ce cred eu ca ar merita să fie adus în discuţie, “în ordinea numerelor de pe tricou” adică în ordinea din statut:

1. De ce „orice comunicare ce urmăreşte să aducă la cunoştinţă publicului informaţii despre natura sau calitatea practicii profesionale” e considerată „publicitate”? De ce orice informaţie este – inerent, prin însăşi natura ei – o formă de publicitate? De ce orice informaţie adusă la cunoştinţa publicului despre calitatea practicii profesionale e „publicitate”? Ce este nociv şi dăunator profesiei de avocat – sau societăţii în genere – în faptul că publicul poate avea informaţii pe care să-şi poată întemeia judecăţi de valoare cu privire la un avocat sau altul? De cine şi de ce trebuie să ne ascundem? Dar chiar trebuie să ne ascundem?

2. De ce doar „organele profesiei” au dreptul exclusiv de a promova profesia de avocat? De ce despre „profesia de avocat” nu pot vorbi avocaţii ci doar exclusiv „reprezentanţii” acestora prin „organele profesiei”? Ce da dreptul „organelor profesiei” să ceara cuiva sa promoveze într-un fel sau în altul profesia de avocat şi să supervizeze dacă acesta s-a conformat întocmai?

3. Dacă „publicitatea formelor de exercitare a profesiei” nu poate fi folosită la atragerea de clienţi şi promovarea profesiei de avocat este exclusiv apanajul „organelor profesiei”, la ce foloseşte – în final – „publicitatea formelor de exercitare a profesiei” ?

4. Locurile de întâlnire cu prospectivi clienţi trebuie şi ele aprobate de „organele profesiei”,  în condiţiile în care nu am voia să fac prezentari personalizate nici la domiciliul meu, nici la „resedinţa mea” şi nici în alte locuri publice?

5. Este „racolare” de clienţi faptul că la prima întâlnire cu un prospectiv client – persoană juridică – mă duc cu o propunere personalizată făcută pe baza informaţiilor publice ce se găsesc pe internet? Cu ce ma duc în mână la primele întâlniri cu clienţi prospectivi  persoane-juridice  –  care se aşteaptă să vada că m-am pregătit pentru întâlnirea respectivă? Este „racolarea” de clienţi  în cazul persoanelor juridice diferită de racolarea personalor fizice în condiţiile în care „se consideră racolare adresarea personală sau prin terți către victimele accidentelor sau către moștenitorii acestora, aflați în imposibilitate de a alege un avocat”?

6. Care/cine este beneficiarul efortului meu publicitar dacă nu pot să public materiale publicitare decât în reviste care nu sunt destinate publicului larg? Dacă o organizaţie media (radio, TV, cotidian, revistă, magazin etc.) are O SINGURĂ rubrică de consultanţă juridică într-o SINGURĂ emisiune, pot să public/transmit mesaje publicitare în ORICARE altă emisiune a postului sau strict limitat la emisiunea respectivă? În cazul publicaţiilor, materialul considerat publicitar poate să apară DOAR în pagina rubricii de consultanţă juridică sau în oricare altă pagină? Ce e considerat – totuşi – un material publicitar: o machetă, un advertorial, un interviu solicitat de publicaţie, un material scris de mine sau plătit de mine? Daca nu e plătit, un material care oferă informaţii despre activitatea mea e considerat „publicitate”, sau nu?

7. Dacă doresc să acord burse şcoalare (sau pentru studenti) pe baza unor criterii bine stabilite, cum anunţ deschiderea sesiunii de înscriere la burse, în condiţiile în care „aducerea la cunoştinţa publicului, prin orice mijloace, a donaţiilor sau altor liberalităţi acordate de forma de exercitare a profesiei sau de avocaţii din cadrul acesteia” este interzisă? Cum pot să anunţ câştigătorii? Care este relaţia între „libertate”, „donaţie”, act caritabil, Corporate Social Responsibility şi a da de pomană?

8. De ce pot să sponzorizez evenimente „cu circuit închis” dar şi nu „evenimente destinate publicului larg”? Ce e rău cu publicul larg?

9. De ce nu trebuie amintite funcţiile din administraţie deţinute anterior de un avocat? Informaţiile nu sunt deja de domeniul public, în condiţiile în care, cel mai probabil, o persoană a dobândit mai întâi calitatea de avocat şi apoi a putut lucra în administraţie iar CV-urile celor care lucrează în administraţie sunt – cel mai probabil – publice?

În fine, câteva chestiuni punctuale:

a) De ce sigla trebuie să aiba dimensiunea de 40/60 cm? Ca să se deosebească de o faţă de pernă standard care are dimensiunile de 50×70 cm? De ce sigla trebuie să fie din metal şi nu din plastic? De ce trebuie gravată sigla şi nu se pot folosi autocolante?

b) De ce dimensiunea anunţurilor publicitare trebuie să fie 6×9 cm si nu 16×9 cm ca să păstreze proporţia de la televizoare? De ce nu ni se dau şi dimensiunile anunţurilor pentru internet?

c) De ce pe invitaţiile la evenimente trebuie să trec pe lângă numele meu şi numele baroului, în condiţiile în care el nu suporta nici o cheltuială relativă la evenimentul cu pricina?

d) De ce trebuie să-mi aprobe „organele profesiei” broşurile, în condiţiile în care nu plăteşte un ban pentru ele? Nu ar fi logic ca „organul profesiei” – care subzista din cotizaţia avocaţilor membri – să vina cu documentele publicitare să fie aprobate de către membrii contizanţi?
 
e) În cazul internetului, cum aş putea să nu „asigur în mod regulat vizitarea şi evaluarea paginilor proprii şi a paginilor la care este permis accesul pe baza legăturilor realizate prin intermediul adresei proprii” cand singurul lucru pe care organele profesiei trebuie să-l faca este să dea un click? Ce o să mi se întâmple dacă „organul profesiei” nu ştie/nu vrea să dea click, ma duc cu paginile tiparite la semnat ca sa am dovada că nu am încălcat grav statutul?

f) ….(de completat de cititori)