OPINIE. Ce mi-aş dori de la preşedintele Klaus Iohannis

După alegerile prezidenţiale am rămas nu cu senzaţia că am câştigat un preşedinte, ci o naţiune. Nu vorbesc despre entuziasm şi euforie, ci despre oameni care au discutat, s-au certat, au ieşit în stradă şi au votat. Despre acea senzaţie că împreună putem face lucruri. Poate că data viitoare o putem face cu mai puţină încrâncenare şi mai multă înţelegere, de ambele (sau multiplele) părţi. Până atunci, câteva rânduri despre ce mi-aş dori de la noul preşedinte.
Iulian Enache - lun, 17 nov. 2014, 22:00
OPINIE. Ce mi-aş dori de la preşedintele Klaus Iohannis

De la început mărturisesc că nu mă interesează nici necazul unora, nici extazul altora. Dincolo de acestea, există o întindere geografică numită România, populată, în mare parte, de oameni extrem de săraci şi de prost educaţi. Lucru inacceptabil pentru o ţară a Uniunii Europene în anul 2014.

Nu am să trec prin motive, pentru că le ştim cu toţii, suntem vinovaţi cu toţii, şi oricum cred că ne-am săturat în egală măsură de mizerie, neputinţă şi lamentări retorice. Mă interesează cum putem face să schimbăm această stare a lucrurilor. Nici nu încerc să bag această masă de oameni într-una dintre categoriile stabilite de taberele politice: aceştia sunt oamenii care au votat Ics! Aşa le trebuie!

Vreau să privesc înainte, spre un viitor în care, încă, îmi pun speranţe, oricât aş fi de naiv. Ca atare, am să spun ce aşteptări am de la noul preşedinte, ce mi-aş dori de la domnia sa. Este un demers personal, pe care mi-l asum ca atare, înţelegând numărul impresionant de probleme care trebuie rezolvate în perioada următoare, precum şi faptul că suntem băgaţi în acest demers împreună şi că Klaus Werner Iohannis nu este „salvatorul” care va face din România Germania peste noapte. Ştiu că multe dintre lucruri decurg unele din altele, şi că rezolvarea unora ar duce, automat, la posibilitatea de a rezolva altele. Şi totuşi, am să-mi permit să visez pentru câteva momente. 

1. Aş vrea o viziune pe termen lung, explicată ca atare. După părerea mea, Educaţia, Sănătatea şi infrastructura trebuie să reprezinte priorităţi ale României pe o perioadă impresionantă de timp, în detrimentul nenumăratelor servicii şi serviciuleţe secrete şi cumetrii de partid. 6% din PIB pentru Educaţie, cum a promis dl. Iohannis, pare un punct bun de plecare; sunt conştient însă că aceşti bani, fără un mecanism eficient de control se vor sifona în tot felul de dotări şi festivităţi inutile, îmbunătăţind calitatea educaţiei cu exact zero, şi că vom continua să dăm ţării aceleaşi generaţii de tineri confuzi şi fără pregătire/calificări. O reformă în sistem ar fi minunată. Sunt atât de multe prostii şi ineficienţe, încât aproape că îmi este ruşine să dau exemplul meu de student tomnatec, care a trebuit, recent, să-mi eliberez eu mie o adeverinţă de practică pentru facultate, în aceeaşi vară în care am împlinit 20 de ani în câmpul muncii. Absurd, dar obligatoriu. Reforma este valabilă şi pentru (sau mai ales pentru) celelalte două domenii menţionate.

2. Sprijinirea DNA şi a Justiţiei în continuare. Sunt dispus să suport din buzunarul propriu o taxă lunară suplimentară pentru a creşte bugetul acestei instituţii, care a făcut aerul României mult mai respirabil. Spre exemplu, în locul faimoasei taxe radio-TV care are ca scop hrănirea televiziunii naţionale, întru mulţumirea partidului aflat la acel moment la guvernare. Exemplul desfiinţării site-ului TVRinfo pentru că a îndrăznit să posteze despre plagiatul domnului Ponta mă bântuie, încă. Nu înţeleg sub ce formă ar putea fi confundat interesul public cu interesul de partid. Nu înţeleg nici de ce plătesc tot eu această chestiune.

3. Relaxare fiscală. Ştiu că pe hârtie şi în campanie reducerile de taxe par frumoase, însă în realitate sunt urâte. Aici aş îndemna la prudenţă, dar şi la o privire peste graniţe, la rezultatele excelente obţinute de unii dintre vecini astfel. Un raport al Comisiei Europene arăta preşedintelui din acel moment, Traian Băsescu, faptul că într-un singur an de zile, scurs din momentul în care domnia sa a crescut TVA-ul de la 19 la 24%, România a pierdut 1% din PIB.

4. Reformă în administraţie, eficientizarea birocraţiei. Momentan există o mulţime de locuri de muncă artificiale. În locul acestora am putea oferi locuri de muncă reale, benefice pentru România. Spre exemplu, ar trebui să fie ilegal ca statul să-mi ceară documente care sunt eliberate de el şi în posesia cărora se află, pentru simplul motiv că instituţiile sale nu sunt capabile să comunice între ele în 2014. Să fiu umilit şi plimbat pe post de e-mail uman între diferite ministere, agenţii, departamente, etc., doar pentru că ne este lene să implementăm o bază de date centralizată. Exemplific: pentru a putea da examen auto cu Poliţia, a trebuit să scot un cazier judiciar (am să trec peste această jignire în sine) de la Poliţie şi să îl duc Poliţiei. Poftim? În fine, aş fi trecut şi peste asta. Dar pentru a ataşa acea hârtie în dosar, a trebuit să merg la Poştă, să stau la coadă şi să cumpăr un timbru fiscal. Apoi la ANAF-ul local pentru a plăti o taxă de 10 lei. Aici am stat la coadă la casierie, iar când am ajuns în faţă am fost trimis la ghişeul 7, unde am stat la o nouă coadă. Acolo mi s-a cerut buletinul, mi s-au introdus datele în calculator, apoi am fost trimis să mai stau o dată la coadă la casierie, unde am putut achita cei 10 lei. Apoi m-am dus la secţia de poliţie de unde trebuia să scot cazierul, unde am stat la o altă coadă. Apoi m-am dus la DRPCÎV, unde am stat la o nouă coadă pentru a putea fi programat la examenul teoretic de permis. Acesta se dă pe calculator şi a durat circa 3-4 minute. Recapitulez: 4 instituţii, 6 cozi. Pentru o hârtie care se afla deja la statul român. Halucinant.

5. Locuri de muncă. Este, poate, cea mai importantă problemă. Momentan avem o serie de acuzaţii lansate în direcţia românilor săraci: că sunt hoţi, că nu muncesc, că cerşesc ajutoare de stat, ş.a.m.d. Or, trebuie să fim foarte atenţi la aceşti oameni, pentru că cei mai săraci dintre ei dau măsura conducerii unei ţări. Atenţie, nu vorbim de sărăcie la nivelul unui stat occidental, ci de sărăcie la nivel de ev mediu. Mi se pare important să oferim acestor oameni alternativa unui loc de muncă, înainte să-i înjurăm, să-i umilim şi să ne lepădăm de ei pentru că încearcă să supravieţuiască aşa cum pot. 

6. Schimbarea legii partidelor. Aşa cum arată aceasta acum este stupidă şi face foarte dificilă asocierea în vederea reprezentării. Dacă vreţi mai mulţi tineri în politică, mai multe minţi neatinse de viruşii cumetriilor, comunismului şi securismului, daţi-le şi alte opţiuni în afară de acelea de a se asocia cu partidele existente, compromise deja ireparabil. Daţi-le ocazia să se organizeze şi dacă nu au uriaşele maşinării politice de care dispuneţi dumneavoastră.

Te-ar mai putea interesa și
Profi, uzina Dacia şi Kaufland, firmele private cu cei mai mulţi angajaţi din economie în anul crizei Covid-19
Profi, uzina Dacia şi Kaufland, firmele private cu cei mai mulţi angajaţi din economie în anul crizei Covid-19
Profi rămâne liderul clasamentului firmelor private cu cei mai mulţi angajaţi din economie şi 2020, în ciuda domolirii ritmului de creştere a numărului de angajaţi faţă de anii......
Calea ferată Constanța – Mangalia: Cinci oferte pentru studiul de fezabilitate necesar electrificării liniei
Calea ferată Constanța – Mangalia: Cinci oferte pentru studiul de fezabilitate necesar electrificării liniei
CFR Infrastructură a primit cinci oferte la licitația pentru "Servicii de elaborare Studiu de Fezabilitate pentru Electrificarea ...
Mazda Motor Corporation accelerează planurile de electrificare
Mazda Motor Corporation accelerează planurile de electrificare
Mazda Motor Corporation a anunțat astăzi că își va accelera planurile globale de electrificare. Până în 2030, compania ...
Cum să scapi de Biroul de Credit şi să poţi accesa un nou împrumut. Banca Națională a modificat regulamentele specifice
Cum să scapi de Biroul de Credit şi să poţi accesa un nou împrumut. Banca Națională a modificat regulamentele specifice
O serie de modificări aduse de BNR la câteva dintre regulamentele care prevăd înscrierea debitorilor în Centrala Riscului ...