Ceasornicăria și arta mecanică au fost înscrise de UNESCO în lista patrimoniului universal

Adaugă-ne ca sursă preferată

Această reuşită reprezintă o recunoaştere a know-how-ului situat ”la răscrucea ştiinţei, artei şi tehnicii” pe un ”arc de ceasornic” ce transcende frontiera franco-elveţiană, de la Geneva la Schaffhausen, trecând prin Bienne (Biel) şi Besançon, până în Sainte-Croix, în Munţii Jura, a declarat Biroul Federal de Cultură din Berna.

”Această înscriere evidenţiază o tradiţie vie emblematică a Arcului Jurasian franco-elveţian”, a transmis instituţia într-un comunicat.

În acest spaţiu franco-elveţian, o mare diversitate de meşteşugari, companii, şcoli, muzee şi asociaţii valorifică şi transmit tehnici manuale atât tradiţionale, cât şi inovatoare, a indicat Ministerul Culturii din Elveţia.

Depusă în martie 2019, candidatura a fost susţinută de Elveţia în colaborare cu Franţa şi a fost catalogată de UNESCO drept ”exemplară” deoarece pune în evidenţă un patrimoniu cultural într-un spaţiu transfrontalier, a subliniat Ministerul Culturii din Elveţia.

Arta mecanică înglobează fabricarea mecanismelor şi a cutiilor muzicale, strâns asociate profesiei de ceasornicar.

În Elveţia, sectorul are aproximativ 57.500 de angajaţi, conform Convenţiei patronale a industriei ceasurilor.

Producţia de ceasuri a apărut în Elveţia la jumătatea secolului al XVI-lea la Geneva, unde se refugiau mulţi protestanţi francezi şi italieni. În 1541, reformatorul francez protestant stabilit la Geneva Jean Calvin a interzis purtarea obiectelor ornamentale, determinând aurarii şi bijutierii să apeleze la o altă artă, şi anume cea a orologeriei, potrivit site-ului federaţiei elveţiene a ceasornicarilor.

Un prim ”orologier”, francezul Thomas Bayard, a fost înregistrat la Geneva în 1554, notează Fondation de la Haute Horlogerie.

În prezent, ceasornicăria este al treilea cel mai important sector de export al Elveţiei. În 2019, exporturile elveţiene de ceasuri s-au ridicat la 21,7 miliarde de franci elveţieni (20,1 miliarde de euro).