Comparativ cu trimestrul IV 2018, cea mai semnificativă creştere a costului orar cu forţa de muncă s-a înregistrat în învăţământ (25,58%), ca urmare a aplicării prevederilor legale şi a vacanţei şcolare şi, în consecinţă, a diminuării timpului efectiv lucrat. Creşteri importante au cunoscut şi activităţile de construcţii (11,01%), spectacole, culturale şi recreative (9,36%), hoteluri şi restaurante (9,04%).
Cele mai accentuate scăderi ale costului orar al forţei de muncă au avut loc în producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat (-6,97%) şi în transport şi depozitare (-3,60%).
Faţă de trimestrul anterior, creşterea componentei cheltuielilor directe (salariale) cu forţa de muncă a fost de 4,23%, iar cea a cheltuielilor indirecte (non-salariale) de 1,40%.
Faţă de trimestrul I 2018, costul orar al forţei de muncă a crescut în toate activităţile economice. Cele mai mari creşteri s-au regăsit în activităţile de învăţământ (32,51%), respectiv sănătate şi asistenţă socială (25,83%), ca efect al aplicării prevederilor legale. Aceste activităţi au fost urmate de cele de spectacole, culturale şi recreative (20,97%), construcţii (18,58%), respectiv industria extractivă (18,22%). Creşterea cea mai mică a costului orar al forţei de muncă s-a înregistrat în tranzacţii imobiliare (5,15%).
Avansul pentru componenta cheltuielilor directe (salariale) cu forţa de muncă a fost de 16,43%, iar pentru componenta cheltuielilor indirecte (non-salariale) de 13,41%.
Potrivit INS, indicele trimestrial al costului orar al forţei de muncă este un indicator pe termen scurt care permite evaluarea tendinţelor costurilor orare suportate de angajator cu forţa de muncă salariată.
