Două tipuri noi de contract de muncă ar putea fi introduse în Codul muncii: CIM cu mai mulţi angajatori din acelaşi grup de firme şi CIM „la cerere”

Contractul individual de muncă cu mai mulţi angajatori şi contractul de muncă „la cerere” vor fi introduse în Codul muncii, dacă propunerea legislativă, iniţiată de parlamentarii PNL, va fi adoptată de Parlament.
Nuanţat, cele două noi tipuri de CIM sunt detaliate în propunerea legislativă pentru completarea Legii nr.53/2003 – Codul muncii (B330/2022). Propunerea legislativă a fost înregistrată la Senat la 25 mai.

Iată ce prevede:

Contractul individual de muncă cu mai mulţi angajatori

Acest nou tip de CIM se referă la contractul cu normă întreagă, în baza căruia un salariat prestează muncă pentru şi în subordinea mai multor angajatori pentru desfăşurarea aceluiaşi tip de activitate care implică exercitarea aceloraşi atribuţii.

Important

CIM cu mai mulţi angajatori poate fi poate fi încheiat doar de către angajatorii care aparţin aceluiaşi grup de firme, se arată în propunerea legislativă, consultată de Economica.net.

Obligaţia de a acorda salariatului drepturile care decurg din raportul de muncă, astfel cum sunt stabilite de lege, de CIM şi de contractul colectiv de muncă aplicabil, revine angajatorului care exercită controlul asupra celorlalţi angajatori din grup, semnatari ai contractului individual de muncă, reiese din propunerea legislativă, studiată de Economica.net.

Angajatorii semnatari ai contractului răspund în solidar pentru drepturile cuvenite salariatului, astfel cum sunt prevăzute în contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă şi în lege.

Dacă angajatorul care exercită controlul asupra celorlalţi angajatori din grup, semnatari ai CIM, nu îşi îndeplineşte integral şi la timp toate obligaţiile faţă de salariat, acestea vor fi îndeplinite de oricare dintre ceilalţi angajatori.
Dacă totuşi niciunul dintre angajatori nu îşi îndeplineşte obligaţiile faţă de salariat, acesta se poate îndrepta împotriva oricăruia dintre angajatori şi poate cere executarea silită a obligaţiilor neîndeplinite, se arată în propunerea legislativă, consultată de Economica.net.

Contractul de muncă „la cerere” reprezintă contractul în baza căruia salariatul prestează activitate pentru şi sub autoritatea angajatorului, la solicitarea acestuia, în zilele şi în intervalul orar stabilite de către angajator, cu condiţia înştiinţării în scris a salariatului, în termenul stabilit în contract. Acest termen nu poate fi mai mic de două zile lucrătoare anterioare începerii activităţii pentru care salariatul este solicitat.

Angajatorul are obligaţia să stabilească în contract termenul în care îl va înştiinţa pe salariat să se prezinte la locul de muncă, precum şi modalitatea de înştiinţare.
Salariatul poate fi înştiinţat în scris, pe suport de hârtie, prin mesaj sau e-mail, se mai arată în propunerea legislativă, consultată de Economica.net.
Angajatorul are obligaţia de a garanta în plată salariul aferent numărului de ore prestate de către angajat. Salariul oferit trebuie să fie cel aferent unui număr de cel puţin 32 de ore lucrate lunar.

Salariatul încadrat cu contract de muncă „la cerere” va avea aceleaşi drepturi ca salariaţii cu normă întreagă, în condiţiile prevăzute de lege şi de contractele colective de muncă aplicabile.

Important

Contractul individual de muncă „la cerere” poate fi folosit doar în următoarele domenii:

• agricultură, vânătoare şi servicii anexe ( diviziunea 01 din Clasificarea activităţilor din economia naţională, actualizată – CAEN);
• activităţi de organizare a expoziţiilor, târgurilor şi congreselor (grupa 823 din CAEN);
• publicitate ( grupa 731 din CAEN);
• alte activităţi recreative şi distractive ( grupa 932 din CAEN).

Avantajele contractului de muncă „la cerere”, în opinia iniţiatorilor proiectului de act normativ:

• angajatorul are flexibilitate mai mare în organizarea activităţii. Acesta poate dispune de forţa de muncă necesară în zilele în care are nevoie de serviciile prestate de către un anumit salariat şi doar numărul de ore necesar prestării activităţii respective;
• angajatul poate desfăşura mai multe activităţi în paralel, fără să aibă obligaţia respectării cu stricteţe a unui anumit program de lucru, susţin iniţiatorii propunerii antemenţionate.

Măsurile prezentate de Economica.net fac parte dintr-o propunere legislativă, drept care deocamdată nu se aplică.
Propunerea legislativă a fost depusă la Senat miercuri, 25 mai. Camera decizională în acest caz este Camera Deputaţilor.