Eșec pentru Hidroelectrica în litigiul modernizării Porților de Fier 1, o poveste de acum un sfert de secol: primește de la Andritz nici a suta parte din ce solicitase. Începe un nou proces

Situația pe scurt, după care prezentăm detaliile: Hidroelectrica a cerut în arbitraj daune de circa 1,6 miliarde de lei, plus dobândă anuală, pentru daunele provocate de modernizarea defectuoasă a hidrocentralei de la Porțile de Fier, contract atribuit VA Tech Hydro (acum Andritz). Procesul este vechi, iar vara trecută a venit și decizia. Hidroelectrica primește 16,6 milioane de lei, și trebuie să plătească la rândul ei 4,5 milioane de lei. Socotind așadar pe net, producătorul de electricitate ar fi întreptățit să primească 12 milioane de lei. Adică sub 1% din cât ceruse.

Hidroelectrica este nemulțumită evident de situație și a demarat un nou proces, cerând, din nou daune de 1,58 miliarde, potrivit unei informări publicate azi.

Mai întâi, iată informarea, după care vă amintim istoria acestui litigiu celebru, cu implicațiile sale

Istoria unui contract de un miliard de euro

Contractul dintre firma elveţiană Sulzer Hydro, (ulterior VA Tech Hydro, ulterior Andritz) şi compania Hidroelectrica pentru modernizarea hidrocentralelor de la Porţile de Fier este unul dintre cele mai mediatizat din istoria postdecembristă.

Contractul pentru modernizarea centralei de la Porţile de Fier I a fost atribuit, prin încredinţare directă, în anul 1997, pentru 150 de milioane de dolari. A fost ulterior suplimentat, la fel ca şi cel atribuit, ulterior, aceleiaşi firme, Sulzer/Va Tech, pentru modernizarea hidrocentralei de la Porţile de Fier 2, când de la 98 de milioane de dolari s-a ajuns la 200, potrivit relatărilor din presă.

Modernizarea de la Porțile de Fier 1 presupunea creșterea puterii pe fiecare grup, de la 174 la 194 MW.

Trecând peste sumele mari, plătite printr-un contract acordat fără licitaţie, problemele tehnice au curs gârlă. Modificarea profilului palei de la rotor a generat probleme de cavitaţie (apa „muşcă” din metal şi îl deteriorează), capul de distribuţie s-a uzat nepermis de mult şi a fost schimbat la toate cele şase grupuri modernizate, deşi, anterior modernizării, în 30 de ani a fost schimbat o singură dată unul, din cauza uzurii. În mai multe rânduri, grupurile au fost oprite, pentru a putea fi reparate, ceea ce a provocat pierderi Hidroelectrica.

„Un grup de la Porţile de Fier I produce 150.000 de euro în fiecare zi. Pierderile pentru Hidroelectrica sunt astronomice în toţi aceşti ani, Porţile de Fier înseamnă jumătate din producţia Hidroelectrica”, spunea în ianuarie 2016 Remus Borza, fostul administratorul judiciar al Hidroelectrica. Atunci, din şase grupuri de la Porţile de Fier 1 funcţionau cinci.

„Modernizarea de la Porţile de Fier a costat, în total 1,1 miliarde de euro. După ce am plătit aceşti bani, ne-am trezit cu randamente mai proaste ale maşinilor decât înainte. La Porţile de Fier şi pe Oltul Inferior (contract atribuit tot celor de la Sulzer/VA Tech/Andritz – n.red.) retehnologizarea a costat 1,3 milioane de euro pe MW, pentru că au fost acele contracte date cum au fost date. La Lotru-Ciunget, pentru acelaşi tip de agregat, modernizarea a costat de 10 ori mai puţin, adică 137.000 de euro” mai spunea atunci Borza.

Au început acţiuni în instanţă, despre care Borza a spus în trecut că au fost câştigate în România. Curtea de Apel Bucureşti a respins, în noiembrie 2016, recursul Andritz Hydro împotriva sentinţei 1042/12.02.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, prin care instanţa a respins pretenţiile Andritz pentru lucrări suplimentare pretins efectuate în cadrul contractului de retehnologizare privind Porţile de Fier II. Astfel, Curtea de Apel a menţinut soluţia Tribunalului, iar Andritz a fost obligată şi la plata cheltuielilor de judecată de 29.469 de lei.

Apoi însă, Andritz a dat în judecată Hidroelectrica la Curtea Internaţională de Arbitraj de la Paris, solicitând producătorului de energie plata unei sume de 13 milioane de euro plus dobândă de 6% pe an pentru nerespectarea contractului de retehnologizare a hidrocentralelor Porţile de Fier II şi Gogoşu, încheiat în anul 2001. Acela este un alt litigiu.