Conform acestei agenţii de presă, la Consiliul European desfăşurat pe 17 şi 18 decembrie numai Germania şi Olanda au sprijinit proiectul Nord Stream-2, ce presupune construirea a încă două conducte pe lângă cele două deja existente, astfel încât capacitatea sa de transport ar urma să se dubleze, până la 110 miliarde de metri cubi pe an.

Pe lângă divergenţele politice, între timp au apărut şi bănuieli cu privire la o posibilă încălcare a legislaţiei europene privind concurenţa. Prin urmare, oficialii europeni au sfătuit investitorii să nu se implice până când nu se vor pronunţa organismele europene însărcinate cu supravegherea respectării normelor concurenţiale.

Pe de altă parte, unii analişti din domeniu au început să exprime îndoieli şi asupra viabilităţii economice a proiectului. Astfel, potrivit lui Laszlo Varrou, expert pe probleme energetice la Agenţia Internaţională pentru Energie, există un mare semn de întrebare dacă societatea rusă Gazprom îşi va putea recupera investiţia în Nord Stream-2, în condiţiile în care cererea de gaze în Europa este în scădere şi previziunile indică o sporirea a achiziţiilor de gaze naturale lichefiate.

Cât despre argumentul că Nord Stream-2 ocoleşte zona nesigură a Ucrainei, acelaşi expert menţionează că, în pofida perturbărilor din anii 2006 şi 2009, în ultimele 18 luni fluxul gazelor livrate de Rusia către Europa prin conductele ucrainene nu a înregistrat întreruperi, deşi Ucraina a fosta afectată de conflictul armat din estul separatist prorus.

Totuşi, susţinătorii extinderii gazoductului Nord Stream consideră că nu ar exista temei legal pentru blocarea iniţiativei, iar companiile europene care au semnat contractul cu Gazprom, societăţi din Germania, Austria, Franţa, Olanda şi Marea Britanie, doresc să-şi securizeze accesul la gazele ieftine ruseşti pentru a compensa declinul producţiei europene de gaze.

De asemenea, unele dintre aceste companii implicate, precum E.ON, Wintershall, Shell, OMV şi Engie, negociază cu Gazprom contracte pe termen lung la preţurile actuale, care sunt foarte reduse, pentru a se proteja astfel de o eventuală creştere a cotaţiilor petrolului, preţul gazelor şi petrolului fiind corelat pe piaţa internaţională.

Cât despre interesele Rusiei, pe lângă faptul că nu ar mai plăti Ucrainei în fiecare an circa două miliarde de dolari taxe de tranzit, pentru ea există şi o miză geopolitică substanţială, proiectul Nord Stream-2 accentuând dependenţa energetică a Europei faţă de Moscova.

Potrivit unei surse anonime din interiorul Gazprom, acest proiect va fi în final implementat, pentru că Germania va face tot posibilul ca acest lucru să se întâmple, indiferent cine se va opune. 'Totul va fi aşa cum va decide Germania', anticipează respectiva sursă.

Totuşi, alte surse din cadrul guvernului condus de cancelarul Angela Merkel susţin că aceasta nu ar fi dispusă la ora actuală să lupte pentru Nord Stream-2 şi că nu ar fi prima dată când un astfel de proiect ar fi abandonat, dând exemplul South Stream.