Globalizarea renegociată, între hegemonie, protecţionism şi rezilienţă – opinie Leonardo Badea prim-viceguvernator al BNR

Adaugă-ne ca sursă preferată

„Fenomenul la care asistăm astăzi nu indică în mod necesar abandonarea globalizării, ci mai degrabă un demers de modificare a modelului de dezvoltare pe care aceasta l-a susţinut. Globalizarea nu dispare; mai bine spus, regulile, stimulentele şi raporturile de putere care au făcut-o posibilă sunt renegociate. În logica dominantă a ultimelor decenii, eficienţa economică s-a impus ca şi criteriu principal al localizării producţiei. Răspunzând la întrebarea ‘unde poate fi realizată o anumită etapă a producţiei mai bine, mai rapid sau la un cost mai redus?’, fără să dispară complet, distanţele geografice şi graniţele naţionale şi-au diminuat importanţa economică”, arată Badea, în articolul „Globalizarea renegociată, între hegemonie, protecţionism şi rezilienţă”.

El subliniază că globalizarea a generat câştiguri importante, dar acestea nu au fost distribuite uniform, scrie Agerpres.

„Aşadar, reala problemă nu este că globalizarea nu a generat bunăstare, ci că distribuţia beneficiilor a fost inegală, iar costurile au fost resimţite disproporţionat. Distincţia devine deci esenţială – o creştere a bunăstării globale poate coexista cu pierderi semnificative pentru anumite grupuri, sectoare sau regiuni. Şi tocmai aceste pierderi concentrate au dobândit, în timp, o forţă politică mult mai mare decât câştigurile difuze ale consumatorilor şi ale economiei în ansamblu”, susţine oficialul BNR.

Potrivit analizei, interdependenţa economică este percepută în prezent atât ca avantaj, cât şi ca vulnerabilitate.

„Interdependenţa economiilor a fost percepută multă vreme ca un câştig real al globalizării, dar iată că astăzi, este percepută deopotrivă ca vulnerabilitate. Schimbarea de percepţie devine catalizatorul unei reaşezări a valorilor economice asociate securităţii, rezilienţei şi autonomiei strategice. Eficacitatea economică prin prisma costului minim nu mai este singurul reper al deciziilor economice, ci este completată acum de criterii privind siguranţa aprovizionării, controlul tehnologiilor critice, securitatea energetică sau apropierea geopolitică a partenerilor”, menţionează Leonardo Badea.

În acest context, fragmentarea economică nu înseamnă neapărat sfârşitul globalizării, ci ar fi „mai potrivit să vorbim despre sfârşitul unei forme de globalizare”.

Totodată, Badea atrage atenţia şi asupra costurilor protecţionismului şi ale războaielor comerciale.

„Tarifele pot proteja temporar anumite industrii, pot modifica stimulentele pentru investiţii şi pot deveni instrument de negociere; pot crea presiune asupra partenerilor comerciali pentru renegocierea unor acorduri sau pentru corectarea unor dezechilibre considerate excesive. Dar şi tarifele implică un cost – pot majora preţurile şi pot afecta industriile care utilizează bunuri importate. Nu în ultimul rând, pot genera represalii, conducând şi la diminuarea schimburilor comerciale şi a investiţiilor”, susţine prim-viceguvernatorul BNR.

În concluzie, analiza pledează pentru o nouă arhitectură a globalizării, care să combine eficienţa economică şi rezilienţa.

„Obiectivul rezonabil nu este întoarcerea la o economie fără interdependenţe, lucru de altfel aproape imposibil în era digitală, ci dezvoltarea unui nou model echilibrat şi mai sustenabil. În fond, disputa actuală nu vizează atât înlocuirea modelului globalizării cu unul al deglobalizării, cât transformarea principiilor care îi structurează funcţionarea – de la abordarea construită aproape exclusiv pe eficienţă la abordarea care integrează, alături de eficienţă, rezilienţa, securitatea şi diminuarea disparităţilor”, a mai scris Leonardo Badea.