Horia Braun, BCR : Previzionăm un curs de 4,62 lei pentru un euro la sfârșitul anului și 4,7 lei în 2018

Adaugă-ne ca sursă preferată

În ultimii ani, leul a fost cea mai stabilă monedă din regiune. „Totuși, în ultimele 12 luni acesta s-a depreciat cu peste 1%, iar dacă luăm în calcul faptul că în perioada aceasta am avut mult timp o inflație negativă, deprecierea reală a leului a fost și mai mare”, a declarat Horia Braun. Acesta a arătat că deprecierea leului a survenit într-un moment în care celelalte monede regionale aveau presiuni pe apreciere, ceea ce înseamnă că leul a subperformat. Ca explicație economistul șef al BCR a dat probabilă evoluția ascendentă a deficitului de cont curent.

Presiunile pe depreciere continuă și anticipațiile pieței arată că peste șase luni am putea avea un curs de schimb de 4,635 lei pentru un euro și sunt strâns legate de dobânzi. „Cel mai plauzibil scenariu al nostru pare cel al unei slăbiri a leului sub rata inflației, respectiv cu 1%-2% în termeni nominali”, a declarat Horia Braun. De altfel, previziunile BCR merg către un nivel de 4,62 lei la sfârșitul anului și 4,7 lei la final de 2018.

Un astfel de nivel al cursului de schimb implică deja o dobândă de peste 1%. Previziunile BCR în acest sens merg către un Robor la trei luni (indicele de referință în funcție de care este stabilită dobânda la credite) de 1,55% la sfârșitul anului viitor și în jurul nivelului actual (1,09% Robor la trei luni vineri 22 septembrie) la sfârșitul lui 2017.

Economistul șef apreciază de asemenea că Robor a crescut înglobând și așteptările ca BNR să îngusteze coridorul dintre dobânda percepută la credite și cea la depozitele bancare. Totodată el spune că e foarte probabil ca această politică monetară a băncii centrale să se reflecte mai degrabă în majorarea dobânyilor la credite și mai puțin la depozite, din cauza excesului de lichiditate din piață.

De asemenea, analiștii se așteaptă ca BNR să fie precaută în manevrarea prea rapidă a dobânzilor datorită efectelor colaterale asupra cursului, asupra creditului către companii și a finanțării investițiilor, preferând în primă instanță măsuri administrative. În concluzie, salturi mari ale ratelor de dobândă sunt și vor fi considerate contraproductive.