Imigranţii care muncesc în Marea Britanie, victime ale rasismului, intimidărilor şi ameninţărilor

Adaugă-ne ca sursă preferată

Cercetătorii care au realizat raportul „Experienţe de muncă forţată în industria alimentară din Marea Britanie” au descoperit că lucrătorii sunt subiectul unor intimidări rasiste şi sexiste şi al ameninţărilor. Izolaţi, incapabili să vorbească engleza şi necunoscându-şi drepturile, mulţi dintre ei se plâng că sunt deprimaţi, iar unii au fost împinşi până în situaţia de a-şi face rău singuri.

„Mă simţeam de parcă ar fi căzut cerul pe mine, dar nu aveam de ales”, povesteşte Adriana, o tânără în vârstă de 30 de ani din România.

„Aveam nevoie de bani. Trebuia să muncesc. Nu îmi mai păsa. Eram în situaţia în care mai degrabă mă omorai decât să mă întorc. Am slăbit. Eram tensionată şi tristă tot timpul”, explică ea.

Deşi mulţi dintre ei sunt imigranţi legali, ei nu îşi cunosc drepturile şi sunt exploataţi în mod frecvent. O proporţie semnificativă dintre ei au plătit taxe agenţilor şi au rămas îngropaţi în datorii.

Una dintre practici, au descoperit cercetătorii, era de a recruta prea mulţi lucrători şi de a le oferi suficient de lucru pentru a le plăti datoriile angajatorilor lor dar de a-i menţine în sărăcie, obligaţi să împartă locuinţe mici şi cu condiţii precare.

Alţii s-au plâns că se simt ca nişte roboţi, sub supraveghere constantă, monitorizându-li-se timpul petrecut la toaletă, şi li se impun ţinte imposibil de realizat.

Cercetătorii au intervievat 62 de lucrători, majoritatea din Polonia, China, Lituania şi Letonia, care lucrau în sudul Lincolnshire, în zona central-estică a Scoţiei, în sud-vestul Angliei, la Londra şi Liverpool.

Peste două treimi dintre aceştia s-au plâns că trăiesc în teamă, că muncesc peste 50 de ore pe săptămână, sunt plătiţi cu sume sub salariul minim de 5,83 de lire sterline pe oră şi li se deduc ilegal cheltuieli din salarii.

„Baza pieţei muncii din Marea Britanie, în pofida protecţiei, poate fi profund neatractivă şi mult prea des exploatativă. Munca este grea, prost plătită şi nesigură. Mulţi dintre cei intervievaţi câştigă abia cât să supravieţuiască. Teama şi lipsa de putere sunt aproape omniprezente”, conchide raportul.