Mania de a cumpăra fără discernământ se tratează la psiholog. De ce apare şi cât costă tratamentul

ECONOMICA.NET a vorbit cu psihologul Dan Calotă care activează în cadrul clinicii Aliat din Bucureşti, specializată în tratamentul adicţiilor, despre dependenţa de cumpărături şi cum o puteţi trata.

E dependenţa de cumpărături un diagnostic clinic?

Dan Calotă, psiholog la clinica Aliat: Dependenţa de cumpărături nu e un diagnostic clinic, ci un concept care descrie un fenomen. Ca sa putem spune că un comportament este o dependenţă, printre alte criterii este nevoie să existe sevrajul fizic sau o alterare a neurochimiei. Dependenţa de cumpărături nu afectează în mod direct receptorii, prin simplul fapt că nu există o substanţă activă care să afecteze anumiţi receptori.

Pornind de la aceste premise, ce este dependenţa de cumpărături?

Dan Calotă: Dependenţa de cumpărături este mai degrabă un comportament adictiv, cu alte cuvinte prezintă o componentă compulsivă.

Ce este compulsia?

Dan Calotă: Compulsia este un comportament care ia naştere dintr-o dorinţă foarte puternică de a satisface o nevoie/poftă, chiar dacă sunt conştient de repercusiunile acţiunilor mele. După satisfacerea acesteia apare sentimentul de vină sau ruşine. Funcţia compulsiei este de a oferi un sentiment de siguranţă şi o senzaţie de control atunci când o persoană trece prin momente stresante, simte că nu poate avea control sau nu poate să ofere un sens evenimentelor/contextului în care se află.

În ce situaţii dependenţa de cumpărături se poate transforma în tulburare obsesiv-compulsivă?

Dan Calotă: Dependenţa de cumpărături poate să se transforme într-o tulburare obsesiv-compulsivă când vorbim despre un ritual de cumpărături fără de care persoana nu mai este funcţională, în sensul în care orice activitate oricât de banală sau simplă nu mai poate fi desfăşurată în mod normal, nivelul de stres şi disconfort mental fiind foarte ridicat.

De ce unii dintre noi sunt mai predispuşi să dezvolte această adicţie?

Dan Calotă: Răspunsul este în dezvoltarea compulsiei. Practic nesiguranţa, un nivel scăzut de încredere în ceilalţi şi/sau incapacitatea unei persoane de a renunţa la senzaţia de control pot da naştere sau pot fi un predictor pentru un astfel de comportament. Asocierea dintre compulsie şi cumpărături este realizată prin experienţa plăcută, recompensatorie. Cu alte cuvinte, dacă m-am simţit bine atunci când am făcut cumpărături şi m-a ajutat să mă relaxez, va exista tendinţa de a repeta comportamentul.

Care e tabloul simptomelor care indică psihologului că clientul se confruntă cu adicţie de cumpărături?

Dan Calotă: Probleme financiare; tensiuni în familie sau în relaţiile cu cei apropiaţi; sentimentul de vinovăţie sau ruşine faţă de incapacitatea de a se controla; nivel scăzut al capacităţii de a controla comportamentul/ incapacitatea de a spune „nu”; frecvenţa crescută a comportamentului (de a cumpăra excesiv); prioritizarea comportamentului de consum în detrimentul relaţiilor de familie, de prietenie, responsabilităţilor de la locul de muncă sau şcoală, sau chiar a unor activităţi pe care înainte erau realizate cu plăcere sau pasiune.

În ce constă tratamentul pentru această adicţie? Se poate vindeca şi dacă da, în ce orizont de timp?

Dan Calotă: Tratamentul pentru această problematică face parte din categoria intervenţiilor de tip scurte, cognitiv – comportamentale, specifice adicţiilor şi dependenţelor. Tratamentul poate fi realizat în clinici specializate în tratarea adicţiilor şi dependenţelor, în cabinete individuale de psihologie şi psihoterapie. În condiţiile în care clientul este compliant şi nu există alte tulburări de natură psihică, un astfel de tratament poatre dura aproximativ trei luni de zile, cu o frecvenţă de o şedinţă pe săptămână. În cel mai bun caz, costurile totale variază între 1.000 lei şi 1.500 lei. Şi nu, acest tip de intervenţie nu este decontat de CAS.

Din experienţa dumneavoastră, când, în ce context, ce anume determină persoanele care au această adicţie să solicite tratament de specialitate?

Dan Calotă: Din experienţa noastră, mai mult din perspectiva tratării adicţiilor şi a dependenţelor la nivel generic, aceste servicii sunt accesate de obicei când comportamentul a atins un nivel ridicat de gravitate. Prin gravitate înţelegem că au apărut probleme de natură socială, psihologică sau medicală. Pentru a măsura gravitatea unei dependenţe este nevoie să analizăm şi impactul acesteia. Este o diferenţă între dependenţa de ciocolată şi cea de heroină, în termeni medicali şi sociali. În schimb, la nivel psihologic ruşinea şi sentimentul de vinovăţie este la fel de dezarmant în ambele cazuri, iar senzaţia de inutilitate este impactantă în ambele cazuri.

Dependenţa de cumpărături este un comportament care necesită resurse financiare, prin urmare primul nivel de probleme şi cel mai vizibil (cu care se confruntă persoana în cauză n. red.) este cel financiar. Din acest punct de vedere, problemele se pot extinde şi în viaţa de familie, în viaţa profesională şi apoi la un nivel mai mare, social. Toate acestea pot crea un nivel mai mare sau mic de disconfort mental/stres care poate fi somatizat la nivel biologic de unele persoane.

Ce comportamente ale persoanei care se confruntă cu această adicţie ar trebui să fie semnale de alarmă pentru familie sa?

Dan Calotă: Familia poate fi atentă la argumentele folosite pentru a cumpăra, tendinţa de a repeta comportamentul chiar şi atunci când nu este necesar, nu se jusitifică (mai degrabă are un scop recreativ decât util), asocierea acţiunilor cotidiene cu această activitate (de exemplu, mă duc în parc ca sa pot să ies să cumpăr …; iau o pauză ca să pot să cumpăr…; ies în oraş ca să cumpăr …; dacă tot am ajuns aici, hai să cumpăr ….), ignorarea responsabilităţilor cotidiene, retragerea în această activitate.

Pacientul cu adicţie de cumpărături ajunge mai târziu sau deloc la psiholog şi din cauza legitimităţii sociale a acestei adicţii?

Dan Calotă: Dacă prin legitimitate socială ne referim la permisiunea, încurajarea societăţii de a cumpăra cât mai mult posibil, într-adevăr, se produce o „normalizare” a comportamentului problematic de consum. Fapt care are ca efect o atitudine permisivă faţă de acest tip de comportament care poate duce la formularea replicii: „eu nu am nici o problemă pentru că toata lumea face aşa sau este normal să fac aşa ceva”. În lipsa conştientizării problemei, accesarea unui astfel de serviciu devine irelevantă.

În ce măsură consumerismul a modelat tendinţa individului de a cumpăra în exces, şi a contribuit la creşterea numărului celor care dezvoltă o această adicţie?

Dan Calotă: Dependenţa poate fi explicată medical, cultural, psihologic şi chiar genetic. În viaţa de zi cu zi poate fi observată o „bombardare” cu informaţii legate de diferite produse care ne „îmbunătăţesc” stilul de viaţă. Modelul cultural susţine în linii mari adoptarea unui comportament cu scopul de a fi acceptat într-o anumită comunitate cu propriile norme şi valori. Dacă, în contextul de faţă, valoarea (norma socială) este să cumperi diferite obiecte, produse cu scopul ca acestea să te relaxeze, să-ţi uşureze viaţa, atunci vei prelua această valoare, normă cu scopul de a te integra în comunitate, societate.

Clinica Aliat din Bucureşti are susţinerea şi experienţa organizaţiei Alianţa pentru Lupta Împotriva Alcoolismului şi Toxicomaniilor (ALIAT), cea mai importantă ONG din ţară, în domeniul prevenirii şi tratamentului dependenţelor de substanţe.