Moment istoric: preţul gazelor din România l-a egalat pe cel rusesc. Implicaţii

Preţul gazelor din producţia internă vândute pe bursă l-a egalat pe cel al gazelor de import livrate de ruşi. Este o premieră istorică ca gazul de producţie locală să ajungă la acelaşi preţ cu cel rusesc, după ce, ani la rândul, raportul preţurilor era mult subunitar, ajungând, în 2007, 2008, 2012, 2013, 2014, să fie de chiar 1:2. Referinţa privind cele două preţuri o dă, pe de o parte, bursa locală de gaze, BRM şi OPCOM, unde avem tranzacţii la 82 de lei/MWh (la acest preţ a cumpărat, recent, gaze furnizorul GDF Suez Energy Romania), şi, pe de cealaltă parte, declaraţiile preşedintelui ANRE Niculae Havrileţ, care a precizat că traderii agreaţi de Gazprom, Wiee şi Conef, aduc gaze cu 220 de dolari mia de metri cubi, adică 87 de lei/MWh. În acelaşi timp, Petrom tocmai a scos la vânzare un pachet consistent de energie la preţuri între 84 şi 89 de lei/MWh, practic la acelaşi preţ la care vând ruşii.

De la anul, preţul gazelor de pe piaţa locală ar putea chiar urca peste cel al ruşilor, având în vedere că Gazprom, potrivit informaţiilor Bloomberg, şi-a construit bugetul pentru 2016 la un preţ al gazului livrat către UE de 200 de dolari pe mia de metri cubi, 76-78 de lei/MWh, cu 10% sub preţul actual. În aceste condiţii, este de aşteptat ca şi preţul gazului de pe piaţa din România să scadă, producătorii Petrom şi Romgaz fiind concuraţi puternic de ruşi.

De altfel, toate prognozele arată că preţul gazului natural, în Europa, a intrat pe un trend multianual descendent, urmând tendinţele din piaţa petrolului, dar şi luând în considerare sancţiunile la care sunt supuşi ruşii.

Scăderea preţului de piaţă al gazului ar mai putea avea un efect: ca programul de liberalizare al pieţei reglementate pentru populaţie să se termine anticipat, poate chiar la sfârşitul anului viitor sau, cel târziu, în prima jumătate a lui 2017. Nu în 2018, aşa cum era angajamentul luat în faţa FMI. Câteva explicaţii. În calendarul agreat cu FMI, preţul de achiziţie al gazului pentru populaţie trebuie crescut cu câte 6 lei pe an, până la convergenţa cu bursele. De la referinţa 53 de lei/MWh, ar fi trebuit să fie patru scumpiri, până când, în 2018, ar fi urmat să se oprească la 78 de lei/MWh. Or, după toate probabilităţile, preţul de piaţă al gazului ar putea ajunge, chiar de la anul, la acest nivel. Astfel, după scumpirea la 60 de lei, la 1 iulie 2015, ar urca încă o scumpire, până la 66 de lei, de la 1 iulie 2016. De aici, după cum spune Havrileţ, s-ar putea decide, tot în cursul anului viitor, încă o scumpire, pentru a ajunge la convergenţă cu bursele, adică liberalizarea s-ar putea încheia anticipat. De la acel moment, şi preţul de achiziţie al gazului pentru populaţie va fi stabilit de piaţă, aşa cum e acum cazul pentru consumatorii industriali.

Preţul mărfii gaz contează în proporţie de 46% în preţul final pe care îl plătim în factură. Scumpirea gazului din intern, conform înţelegerii cu FMI ar fi de 68% până în 2018, însă, având în vedere ponderea lui în preţul final, factura va creşte cu aproximativ 30%. În noile condiţii de piaţă, scumpirea ar putea fi chiar mai mică.

În România, producţia de gaze este împărţită între Petrom şi Romgaz. Consumul anual al României este de 10-11 miliarde de metri cubi, din care importurile reprezintă sub 500 de milioane de metri cubi. Zăcămintele actuale de pe uscat mai ajung pentru 12-15 ani, potrivit actualului nivel de consum.