Regimul juridic al sechestrului asigurător în procedura insolvenței Nordis

Articolul analizează impactul procesului penal asupra procedurii de insolvență, în lumina jurisprudenței care abordează relația dintre măsurile asigurătorii dispuse în cadrul unui proces penal și procedura insolvenței, respectiv Decizia nr. 1/2020, care stabilește că existența unor măsuri asigurătorii instituite într-un proces penal asupra bunurilor unei persoane juridice (firmă în insolvență), anterior deschiderii procedurii insolvenței, nu suspendă procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 85/2014. Deși măsurile asigurătorii impuse pot complica valorificarea activelor, insolvența persoanei juridice ca procedură poate continua, permițând creditorilor să își recupereze creanțele.

Impactul procesului penal asupra procedurii insolvenței

Procedura penală poate influența în mod semnificativ procedura insolvenței, mai ales atunci când asupra bunurilor unei companii aflate în dificultate au fost instituite măsuri asigurătorii. Conform prevederilor legale aplicabile, măsurile asigurătorii dispuse în cadrul unui proces penal nu împiedică desfășurarea procedurii de insolvență și nu afectează drepturile creditorilor de a fi satisfăcuți din averea debitorului.

Bunurile aparținând unei persoane juridice aflate în procedura insolvență persoane juridice, asupra cărora au fost instituite măsuri, pot fi dobândite libere de orice sarcini. De reținut este faptul că fac excepție de la acest regim măsurile asigurătorii dispuse în procesul penal în vederea confiscării speciale și confiscării extinse. Cu alte cuvinte, bunurile pot fi valorificate în cadrul procedurii de insolvență, însă vor fi dobândite cu acel sechestru. Un avocat specializat în insolvență și un avocat recuperare creanțe poate oferi asistență atât în ceea ce privește valorificarea activelor afectate de măsuri asigurătorii, cât și în contestațiile împotriva acestora, acolo unde este cazul.

Măsurile asigurătorii instituite de organele de urmărire penală nu împiedică derularea procedurii de insolvență firme și recuperare creanțe persoane juridice. Dimpotrivă, formularea unor plângeri penale poate determina extinderea sechestrului asigurător asupra bunurilor aparținând persoanelor fizice implicate, sporind astfel posibilitatea creditorilor de a-și recupera creanțele. În conformitate cu dispozițiile prevederilor din Legea nr. 85/2014, creanțele părților civile din procesul penal sunt înscrise în tabelul creanțelor sub condiție suspensivă, până la soluţionarea definitivă a acţiunii civile în procesul penal în favoarea părţii vătămate, prin depunerea unei cereri de admitere a creanţei.

În ceea ce privește poziția creditorilor constituiți ca părți civile în procesul penal, aceștia nu sunt obligați să renunțe la această calitate pentru a fi înscriși în tabelul creanțelor în cadrul procedurii de insolvență. Cele două proceduri – penală și de insolvență – sunt complementare și pot contribui la creșterea șanselor de recuperare a creanțelor.

Evaluarea activelor de către administratorul judiciar și modificarea tabelului creanțelor în procedura insolvenței

Evaluarea activelor este un proces esențial în cadrul procedurii de insolvență firme, având un impact direct asupra modului în care se va derula întreaga procedură și asupra șanselor de recuperare a creanțelor de către creditori. Administratorul judiciar are obligația de a întocmi un inventar detaliat al tuturor activelor deținute de debitor, iar evaluarea acestora trebuie să fie realizată în conformitate cu standardele legale și profesionale aplicabile, proces esențial pentru întocmirea tabelului definitiv al creanțelor.

Diferențierea între creanțele garantate și cele chirografare este un alt element esențial, întrucât valoarea reală a activelor influențează gradul de recuperare a datoriilor. Fluctuațiile valorii activelor în cadrul licitațiilor pot afecta de asemenea procesul, prețurile putând scădea considerabil până la momentul valorificării efective.

În plus, este important de menționat faptul că lista creditorilor nu este definitivă la începutul procedurii de insolvență firme și insolvența persoanei juridice. Creanțele pot fi contestate și, în cazul în care instanța acceptă contestațiile, tabelul creanțelor poate fi modificat. Unele declarații de creanță pot fi respinse inițial, dar pot fi readmise ulterior, în urma soluționării contestațiilor. De asemenea, creditorii nenotificați au posibilitatea de a depune declarația de creanță chiar și după definitivarea tabelului. Această flexibilitate este esențială pentru asigurarea unui proces echitabil și pentru protejarea drepturilor tuturor părților implicate. Un avocat specializat în insolvență și un avocat recuperare creanțe poate oferi asistență juridică complexă pentru înscrierea la masa credală, inclusiv contestarea tabelului preliminar al creanțelor, formularea acțiunilor de atragere a răspunderii și reprezentare în procedura de recuperări creanțe.

În concluzie, deși procesul penal și procedura insolvenței sunt două proceduri distincte, ele se interconectează într-un mod care poate contribui semnificativ la protejarea drepturilor creditorilor și la maximizarea șanselor de recuperări creanțe. Fiecare creditor trebuie să adopte o strategie bine definită, ținând cont de particularitățile fiecărei proceduri. În timp ce procedura insolvență persoane juridice permite valorificarea activelor și recuperarea datoriilor, procesul penal poate sprijini prin identificarea actelor frauduloase și extinderea măsurilor asigurătorii, contribuind astfel la protejarea drepturilor creditorilor în insolvența persoanei juridice. Totuși, valorificarea activelor poate întâmpina obstacole, cum ar fi lipsa documentației necesare, sarcinile existente în cartea funciară sau sechestrele impuse de autoritățile penale.