Sergiu Manea, BCR: Am exporta de două ori mai mult dacă am avea productivitatea Poloniei

„Lucrul cel mai îngrijorător este scăderea PIB potenţial. Suntem la (o creştere de) 1,3% în prezent. Creşteri de 0,5-1,5% nu asigură închiderea decalajului, prin prisma productivităţii”, a declarat Sergiu Manea, în cadrul unei conferinţe organizate la BNR.

Productivitatea redusă are impact direct asupra economisirii interne, cu impact, de asemenea, asupra contului curent.

„Nu reuşim să economisim pentru că nu creem suficient. Deficitele de cont curent acumulate, pe care trebuie să le şi plătim, s-au dus mai mult spre consum decât spre investiţii. Venim din capcana convergenţei nominale, sper să mergem spre cercul virtuos al convergenţei reale”, adaugă Manea.

Vicepreşedintele BCR spune că studiile empirice arată că România ar exporta de două ori mai mult dacă am avea productivitatea Poloniei, iar că în acest moment avem exporturi foarte reduse pe cap de locuitor, iar exporurile nete (diferenţa între valoarea totală a exporturilor şi cea a importurilor) au impact negativ asupra produsului intern brut.

„N-am găsit substituenţi ai acestei economisiri interne. În materie de investiţii şi investiţii străine directe cu impact direct asupra productivităţii ne aflăm departe de media europeană şi de campionii regionali. Efectul? Un export scăzut per capita şi un impact negativ a exporturilor nete în PIB. Decalajul de investiţii şi productivitate afectează capacitatea de export a României. Cota de export ţine foarte puţin de valoarea adăugată. În condiţiile în care am beneficia de o compentenţă prin calitate asemănătoare cu cele ale Poloniei, expoturile noastre ar fi duble”, a adăugat Manea.

Acesta mai spune că forţa de muncă ieftină nu este neapărat un avantaj, din moment ce produsele şi serviciile rezultate au şi o valoarea adăugată redusă.

„Costul forţei de muncă este una din marotele ultimilor 15 ani, o capcană. În produsele cu valoare adăugată mare, IT&C, de exemplu, există deficit în piaţa de muncă. Avem companii care lasă contractele în default şi se mută pe pieţele din Orientul mijlociu, Africa de Sud sau Europa de Vest. Costul redus al forţei de muncă nu este un avantaj absolut. A fost un avantaj. Teoretic, dacă găsim resursele de investiţii necesare, vom putea rezolva această problemă. Cum? Ne mutăm mai sus pe food-chain (lanţul trofic, n. red.)”, adaugă vicepreşedintele BCR.

În opinia sa, „suntem profund subcapitalizaţi şi avem nevoie nevoie de factori de multiplicare „, iar fondurile europene pot fi acest factor de multiplicare, care să ne ajute nu numai pe termen scurt, ci şi mai încolo.