Studiu amplu. Chiar ne amenință Inteligența Artificială (AI) locurile de muncă? În ce domenii apar primele semne și cum stă România

Un studiu realizat de Coface și Observatorul Locurilor de Muncă Amenințate și Emergente (OEM) evidențiază o schimbare structurală pe frontul automatizării: odată cu AI, sarcinile cognitive, complexe și calificate sunt acum cele care par din ce în ce mai expuse riscului, ceea ce prezintă un risc de schimbare radicală a structurii ocupării forței de muncă. Studiul realizează o cartografiere detaliată a domeniilor în care răspândirea AI este cel mai probabil să transforme munca.”

Deși traiectoria exactă a acestor transformări rămâne incertă și deși tranziția de la expunerea tehnică a sarcinilor la efectele lor nete asupra ocupării forței de muncă nu este în niciun caz automată, un aspect iese totuși în evidență: Inteligența artificială nu este implementată marginal în câmpul muncii, ci într-o parte a funcțiilor sale cognitive, nerutinare și calificate, percepute de mult timp ca fiind cele mai sigure. Deoarece aceste funcții fac parte din ocupații care joacă un rol major în generarea de venituri, valoare adăugată și venituri fiscale, pare puțin probabil ca o astfel de transformare să poată avea loc fără a remodela, în diferite grade, natura locurilor de muncă.”, este concluzia materialului.

Cele mai importante informații din studiul care poate fi consultat integral AICI:

• Studiul analizează 923 de profesii defalcate în sarcini, care la rândul lor sunt subdivizate în acțiuni elementare
• Analiza evidențiază o ruptură majoră față de valurile anterioare de automatizare: AI nu reprezintă o continuare a tehnologiilor precum robotica sau software-ul, ci mută accentul către sarcini cognitive complexe și nerepetitive
• În scenariul principal studiat, referitor la implementarea AI bazată pe agenți, aproximativ una din opt profesii depășește pragul de 30% de sarcini automatizabile, pe care studiul îl identifică ca prag pentru o transformare profundă a profesiei
• Peste un sfert din conținutul muncii ar putea fi automatizat în sectoarele de management și administrație, profesii creative, drept și finanțe, precum și inginerie și IT
• Studiul evidențiază faptul că expunerea țărilor la automatizarea bazată pe AI variază semnificativ, de la aproximativ 12% din conținutul muncii expus automatizării (definit ca proporția sarcinilor automatizabile în raport cu totalul locurilor de muncă) în Turcia, până la aproape 20% în Regatul Unit
• Cu 13,3% din conținutul sarcinilor expus riscului la nivelul forței de muncă în scenariul nostru „Special Agent”, România se situează clar sub media europeană în ceea ce privește expunerea la inteligența artificială.

Metoda folosită de Coface

Metodologia dezvoltată de OEM abordează trei limitări observate frecvent în analizele existente: lipsa de granularitate în analiza ocupațiilor, reproductibilitatea scăzută a evaluărilor bazate pe judecățile experților sau pe evaluările produse de AI și absența unei dimensiuni cu adevărat prospective în ceea ce privește diferitele faze de dezvoltare a AI.

Fiecare dintre cele 923 de profesii analizate în studiu este defalcată în sarcini, care la rândul lor sunt subdivizate în acțiuni elementare descrise ca triplete (verb, obiect, context). Această defalcare permite o evaluare mai precisă a gradului în care fiecare sarcină este expusă automatizării. Acțiunile elementare sunt apoi notate folosind reguli explicite și reproductibile.

Această metodă oferă un răspuns concret la cele trei limitări identificate. În primul rând, rafinează semnificativ analiza ocupațiilor prin distingerea evaluării în funcție de acțiunea de bază generică, indiferent de ocupația în cauză. În al doilea rând, îmbunătățește reproductibilitatea evaluărilor prin reguli explicite și verificabile. În cele din urmă, introduce o dimensiune prospectivă autentică, permițând proiectarea expunerii sarcinilor pe mai multe faze de dezvoltare ale AI – cinci în contextul acestui studiu – în loc să ofere doar o imagine la un singur moment în timp.

Ce meserii sunt amenințate deja

Studiul evidențiază o ruptură majoră față de valurile anterioare de automatizare: AI nu reprezintă o continuare a tehnologiilor precum robotica sau software-ul, ci mută accentul către sarcini cognitive complexe și nerepetitive. Impactul său este extrem de variat: se resimte mai întâi la nivel de sarcină, înainte de a avea un impact inegal asupra ocupațiilor, grupurilor profesionale și, dincolo de acestea, asupra sectoarelor în care sunt concentrate.

În scenariul principal studiat, referitor la implementarea AI bazată pe agenți, aproximativ una din opt profesii depășește pragul de 30% de sarcini automatizabile, pe care studiul îl identifică ca prag pentru o transformare profundă a profesiei, deschizând calea pentru o redistribuire potențial semnificativă a personalului, fără a însemna neapărat dispariția acesteia. Profesiile cele mai expuse sunt concentrate în domenii cu un grad ridicat de cunoaștere și de utilizare intensivă a informațiilor: inginerie, IT, funcții administrative, finanțe, drept și anumite profesii creative și analitice.

Numărul de profesii cu ≥ 30 % din sarcini care pot fi automatizate, pe ocupații, scenariul „Special Agent”

În schimb, ocupațiile cele mai puțin vulnerabile rămân în mare parte manuale sau implică interacțiuni umane dificil de standardizat: producție, construcții, întreținere, transport, catering, curățenie și anumite activități de îngrijire și asistență.

Studiul măsoară, de asemenea, conținutul real al muncii expuse riscului pe fiecare piață a muncii examinată, comparând proporția sarcinilor automatizabile din fiecare dintre cele 923 de ocupații cu volumul de angajare al acestora. Prin gruparea acestora în opt categorii largi, studiul identifică grupurile ocupaționale cele mai expuse riscului.

Principalele concluzii sunt clare: peste un sfert din conținutul muncii ar putea fi automatizat în sectoarele de management și administrație, profesii creative, drept și finanțe, precum și inginerie și IT. În schimb, serviciile față în față și ocupațiile tehnice, artizanale și de producție industrială rămân sub pragul de 10%. Locurile de muncă din domeniul îngrijirii, al educației, al vânzărilor și, în sens mai larg, profesiile care implică contactul direct cu oamenii ocupă o poziție intermediară: unele dintre sarcinile lor sunt expuse riscului, dar dimensiunea umană a acestora continuă să acționeze ca un factor de protecție.

Disparități semnificative între țări

Studiul evidențiază faptul că expunerea țărilor la automatizarea bazată pe AI variază semnificativ, de la aproximativ 12% din conținutul muncii expus automatizării (definit ca proporția sarcinilor automatizabile în raport cu totalul locurilor de muncă) în Turcia, până la aproape 20% în Regatul Unit. Aceste diferențe se explică în mare parte prin structura economiilor, care determină în mare măsură structura ocupării forței de muncă și, în consecință, proporția sarcinilor care pot fi automatizate.

Economiile cele mai bogate și cele mai orientate către serviciile cognitive par, așadar, să fie cele mai expuse la automatizare. Pe lângă Regatul Unit, Țările de Jos, Irlanda și Luxemburg prezintă o concentrație mai mare de profesii cu intensitate informațională ridicată, în timp ce țările în care ocuparea forței de muncă rămâne mai orientată către comerț, servicii personale, construcții, transporturi sau alte activități cu intensitate fizică mai mare înregistrează o expunere mai moderată. Studiul identifică cinci grupuri de țări cu profiluri similare.

România – mai puțin expusă la Inteligența Artificială

Cu 13,3% din conținutul sarcinilor expus riscului la nivelul forței de muncă în scenariul nostru „Special Agent”, România se situează clar sub media europeană în ceea ce privește expunerea la inteligența artificială. Profilul său o plasează într-un grup mai larg de țări din Europa de Sud și de Sud-Est, alături de Bulgaria și Grecia și, într-o măsură mai mică, de Italia, Spania, Portugalia și Turcia. Poziția României reflectă atât structura sa economică, cât și cea a ocupării forței de muncă, în care construcțiile, comerțul cu amănuntul, transporturile, serviciile de cazare și alimentație, agricultura și, într-o măsură mai mică, informațiile și comunicațiile joacă un rol mai important decât media europeană, în timp ce blocul larg al serviciilor publice și serviciile profesionale și științifice rămân comparativ mai mici.

Acest lucru se reflectă într-o structură a forței de muncă ancorată în activități cu utilizare intensivă a forței de muncă, cu un loc mai important pentru meserii, vânzări, transport și muncă manuală, și un strat superior corporativ și administrativ mai subțire decât în economiile europene mai bogate. În această configurație, principalul impact ar fi la nivelul rolurilor de afaceri și administrative, vânzări, funcționari administrativi și al ocupații din inginerie și tehnică aplicată. Dar aceste grupuri mai expuse ocupă încă un loc prea limitat în câmpul muncii pentru a putea vorbi de un impact major la nivelul joburilor cognitive.