Cum făcea Ceauşescu bugetul

Din analiza legilor bugetare anuale elaborate în perioada 1949 – 1989 rezultă ceea ce poate fi considerat un paradox al sistemului socialist din România. Deşi promova funcţia şi instituia rolul covârşitor al statului într-o economie centralizată, statul socialist utiliza „regula de aur” a echilibrului bugetar din teoria clasică liberală.

Astfel bugetele erau construite pe venituri, nu pe cheltuieli cum au procedat conducerile politice ce au exercitat puterea de stat după anul 1989. Veniturile dădeau dimensiunea cheltuielilor, echilibrul bugetar promovat fiind „perturbat” de perioade în care atât prevederile bugetare, cât şi realizările erau caracterizate de excedente bugetare.

Iată cum arăta programarea cheltuielilor bugetului faţă de venituri şi execuţia lor:

Bugetul de stat includea bugetul republican şi bugetele unităţilor administrativ-teritoriale şi cuprindea veniturile centralizate ale statului şi administraţiilor locale şi repartizarea acestora în concordanţă cu obiectivele planului naţional unic, pentru finanţarea dezvoltării economiei naţionale, acţiunilor social-culturale, apărării ţării şi a altor nevoi ale societăţii.

Veniturile bugetului statului socialist erau formate din:

– vărsăminte provenite de la întreprinderile de stat şi organizaţiile economice;

– venituri şi alte încasări aferente bugetului asigurărilor sociale de stat;
– impozite şi taxe plătite de organizaţiile cooperatiste şi unităţile economice ale celorlalte organizaţii obşteşti;
– taxe vamale;
– impozite şi taxe de la populaţie;
– alte venituri.

Cheltuielile bugetului de stat asigurau:

– finanţarea economiei naţionale pe obiective şi acţiuni, din fondurile de dezvoltare economico-socială, şi anume investiţii productive, acoperirea necesarului de mijloace circulante al unor unităţi economice, constituirea rezervelor de stat, dezvoltarea bazei materiale a unităţilor social-culturale şi pentru alte scopuri prevăzute prin dispoziţii legale; alte obiective sau acţiuni cu caracter economic;
– realizarea acţiunilor social-culturale;
– acordarea de pensii şi realizarea altor acţiuni din bugetul asigurărilor sociale de stat;
– apărarea ţării;
– funcţionarea organelor puterii de stat, organelor administraţiei de stat, organelor judecătoreşti şi celor ale procuraturii;
realizarea altor acţiuni şi sarcini prevăzute prin dispoziţii legale.

Ponderea în veniturile bugetare o reprezentau veniturile de la întreprinderile şi organizaţiile economice de stat şi cooperatiste (în care se regăseau vărsămintele din beneficiile unităţilor economice de stat, prelevările pentru societate, impozitul pe circulaţia mărfurilor şi impozitele pe veniturile unităţilor cooperatiste şi obşteşti), acestea situându-se în intervalul 50 – 95%, în perioada analizată.

Veniturile din impozitele şi taxele de la populaţie erau nerelevante acestea situându-se în intervalul 1 – 10% din totalul veniturilor bugetare. O altă caracteristică a bugetelor din perioada sistemului economic centralizat a reprezentat-o importanţa acordată investiţiilor, ponderea acestora în totalul cheltuielilor bugetare fiind, în medie, în cotă de 25%.