281.000 de persoane inactive doreau să lucreze în 2017, dar fie nu căutau de lucru, fie nu erau disponibile să înceapă

Adaugă-ne ca sursă preferată

‘Din rândul populaţiei inactive în vârstă de 15-74 ani (5,907 milioane persoane), 281.000 de persoane făceau parte din forţa de muncă potenţială adiţională, în scădere cu 68.000 faţă de anul precedent. Dintre acestea, 277.000 erau disponibile să înceapă lucrul, dar nu căutau un loc de muncă. În anul 2017, raportul procentual dintre această categorie de persoane şi populaţia activă a fost de 3%. Pe de altă parte, doar un număr nesemnificativ de persoane care făceau parte din forţa de muncă potenţială adiţională deşi căutau un loc de muncă, nu erau disponibile să înceapă lucrul’, se arată în comunicatul INS.

Anul trecut, forţa de muncă potenţială adiţională (281.000 de persoane) era în scădere cu 19,5% faţă de anul anterior.

De asemenea, ponderea persoanelor subocupate în totalul populaţiei active a fost în anul 2017 de 2,3%, cu 0,1 puncte procentuale mai scăzută decât în anul precedent.

Astfel, în anul 2017, 207.000 persoane ocupate cu program parţial doreau şi erau disponibile să lucreze mai multe ore decât în prezent, fiind considerate persoane subocupate. ‘Această categorie de persoane a reprezentat 2,3% din populaţia activă, 2,4% din populaţia ocupată şi 30,3% din numărul total al persoanelor care lucrau cu program de lucru parţial. Faţă de anul precedent, numărul persoanelor subocupate a scăzut cu 5.000’, precizează INS.

Rata şomajului este cel mai vizibil indicator rezultat din Ancheta forţei de muncă în gospodării, utilizat pentru a caracteriza o multitudine de aspecte economice şi sociale. Alături de acesta, pentru a oferi o imagine completă a situaţiei şi evoluţiei pieţei muncii, INS publică, cu periodicitate anuală, un set de trei indicatori, reprezentând categorii de populaţie ocupată sau inactivă având unele similitudini cu populaţia în şomaj şi grade diferite de ataşament faţă de piaţa muncii (comparativ cu situaţia standard a categoriei din care fac parte) şi anume: persoane subocupate; persoane inactive care caută un loc de muncă, dar nu sunt disponibile să înceapă lucrul; persoane inactive care nu caută un loc de muncă, dar sunt disponibile să înceapă lucrul.

Ultimii doi indicatori (‘persoane inactive care caută un loc de muncă, dar nu sunt disponibile să înceapă lucrul’ şi ‘persoane inactive care nu caută un loc de muncă, dar sunt disponibile să înceapă lucrul’), alcătuiesc împreună ‘forţa de muncă potenţială adiţională’.

Setul de trei indicatori constituie ‘arii’ de întrepătrundere între populaţia ocupată şi cea în şomaj, pe de o parte, şi între şomeri şi populaţia inactivă, pe de altă parte.