UE are dificultăţi în a reforma agricultura bio

Adaugă-ne ca sursă preferată

Unul din principalele puncte de contencios ce nu a putut fi soluţionat prin revizuirea regulilor UE aprobată în data de 28 iunie la Bruxelles: produsele bio cu sau fără pesticide?

Avizele foarte diferite venite din partea statelor membre i-au determinat pe negociatori să amâne chestiunea pragului de pesticide sau a reziduurilor de pesticide pentru anul 2024, dată la care Comisia ar urma să prezinte un raport de evaluare.

Dacă agricultura bio interzice unui producător să utilizeze compuşi chimici, există riscul de contaminare în cazul în care aceşti compuşi sunt utilizaţi în zonele adiacente.

‘Astăzi nimeni nu vrea să fie responsabil de despăgubiri în caz de contaminare, nici firmele din domeniul agrochimiei şi nici statele’, afirmă eurodeputatul francez José Bové.

Ancheta Comisiei ar urma să permită identificarea locurilor de contaminare: în câmp, în momentul producţiei sau mai degrabă în momentul transformării produselor, ori în momentul transportului, a explicat José Bové.

Însă, pentru eurodeputatul belgian Marc Tarabella, în absenţa unor sancţiuni este pusă sub semnul întrebării însăşi credibilitatea agriculturii bio.

‘Ameninţarea pentru fermieri că vor pierde eticheta bio este chiar fundamentul sistemului şi creşte garanţia exploataţiilor sănătoase’, susţine Marc Tarabella.

De altfel, noua legislaţie europeană va întări controalele în exploataţiile agricole şi la distribuitori.

În luna martie 2014, când Comisia şi-a prezentat propunerea de reformare a legislaţiei europene în materie de agricultură bio, obiectivul principal era încurajarea acestui sector care cunoaşte o dezvoltare puternică.

Agricultura bio a câştigat, în medie, 400.000 de hectare pe an între 2002 şi 2015 pentru a ajunge la peste 6% din terenurile cultivate în Europa. Campionii agriculturii bio în UE sunt Austria (20%), Suedia (17%), Estonia (16%), Cehia (14%) şi Italia (12%). Când vine vorba însă de suprafeţele cultivate bio, primii cinci sunt Spania, Italia, Franţa, Germania şi Polonia.

În condiţiile în care consumatorii europeni sunt din ce în ce mai interesaţi de produsele bio, cererea creşte mai rapid decât ritmul de reconversie a exploataţiilor agricole, astfel că nu poate fi satisfăcută numai de producţia realizată în UE. În consecinţă, unul din principalele obiective ale reformei, care ar urma să se aplice începând din 2020, ar fi un control mai bun al importurilor care au devenit necesare. Astfel, caietul de sarcini european cu privire la agricultura bio se va aplica progresiv importurilor din ţările terţe, pentru a se asigura o concurenţă mai echitabilă.

Un alt punct sensibil al reformei este că, la final, s-a decis că acele culturi în afara solului natural, adică cele hidroponice (plante cultivate într-o soluţie de apă şi nutrienţi), nu vor fi considerate bio, cu o derogare de zece ani pentru ţările scandinave. În sfârşit, reforma ar urma să permită o mai bună aprovizionare cu seminţe biologice, pentru moment limitată la catalogul oficial de seminţe autorizat în UE. Acest catalog exclude însă anumite soiuri de fructe şi legume neconvenţionale sau desuete care au revenit însă pe pieţele locale sau în lanţurile scurte de aprovizionare.

Pentru a fi definitivat, compromisul trebuie votat de Parlamentul European în şedinţă plenară şi de Consiliu (care reprezintă cele 28 de state membre).