Băncile vor credita în valută firmele pe baza simulărilor de risc utilizate la creditele de consum

Adaugă-ne ca sursă preferată

„Împrumutătorii stabilesc în cadrul reglementărilor proprii, în concordanţă cu profilul şi strategia lor de risc, modalitatea de organizare a activităţii de acordare şi garantare a creditelor în valută destinate entităţilor nefinanciare, impunând condiţii mai stricte de acordare şi garantare a creditelor în valută decât cele aplicabile creditelor similare în monedă naţională”, se arată într-un nou regulament de creditare emis de BNR şi intrat în vigoare în urmă cu o săptămână.

Potrivit reglementării băncii centrale, băncile pot acorda credite în valută sau indexate la cursul unei valute entităţilor nefinanciare numai în măsura în care, potrivit criteriilor stabilite de împrumutător în reglementările proprii, respectivele entităţi demonstrează că dispun de capacitate de rambursare a finanţării în valută chiar şi în condiţii de depreciere severă a monedei în care sunt denominate ori indexate sursele de rambursare şi, după caz, de majorare a dobânzii.

Băncile şi INF-urile vor utiliza la determinarea capacităţii de rambursare a firmelor valorile indicate în cazul creditelor de consum acordate populaţiei pentru şocul pe cursul de schimb

La fundamentarea nivelurilor maxime admise pentru gradul total de îndatorare în cazul creditelor de consum se utilizea pentru şocul pe curs de schimb 35,5% la euro, 52,6% la francul elveţian şi 40,9% la dolar. În cazul celorlalte valute se utilizează valoarea aferentă francului elveţian. Dacă venitul solicitantului şi creditul cerut sunt exprimate în două monede străine diferite, pentru şocul pe curs de schimb se utilizează maximul dintre şocurile celor două valute faţă de moneda naţională.

În ceea ce priveşte şocul de dobândă, se aplică o variaţie de 0,6 puncte procentuale pentru toate monedele.

Prevederile se aplică numai pentru partea de finanţare pentru care debitorul nu dovedeşte că dispune de acoperire naturală sau financiară la riscul valutar. Prin acoperire financiară la riscul valutar se înţelege protecţia obţinută de debitor în baza unui contract încheiat cu o instituţie financiară prin care se transferă riscul valutar de la cumpărătorul protecţiei.