Puterea în Europa se află în mâinile Germaniei, la 25 de ani de la căderea Zidului Berlinului

‘I-am învins pe germani de două ori şi iată-i că revin’, a afirmat fostul premier britanic Margaret Thatcher după căderea Zidului Berlinului în 1989, exprimându-şi temerea că reunificarea ar putea conduce la o supremaţie a Germaniei în Europa.

‘Înainte de căderea Zidului Berlinului, Germania se afla puţin pe marginea Europei. Astăzi, ea se află în centrul Europei din punct de vedere geografic, economic şi politic’, a estimat Karel Lannoo, director al Centrului de Studii Politice Europene de la Bruxelles. ‘Ea este în centrul reactorului Europei. În timpul crizei financiare, am văzut că Berlinul ocupa cel mai important loc din Europa, nu Bruxellesul’, a declarat el pentru AFP.

De fapt, Germania reunificată se impune ca gigantul Uniunii Europene, contribuind cu peste 27% la producţia din zona euro. Şi, în termenii puterii sale economice, Germaniei i-a fost solicitat ajutorul mai mult decât oricărei alte ţări partenere pentru a salva statele aflate sub povara datoriilor şi pentru a evita ‘prăbuşirea’ Europei.

Temându-se de nemulţumirea alegătorilor săi, Angela Merkel s-a arătat iniţial reticentă în a folosi banii contribuabililor pentru a alimenta un fond de salvare destinat restabilirii încrederii în moneda europeană, ceea ce i-a adus porecla de ‘Doamna Nu’. Cancelarul a cedat însă în cele din urmă şi a promis sprijinul Germaniei pentru a stabili un paravan de protecţie financiar pentru a apăra statele cele mai fragile. Ea şi-a asumat în acelaşi timp şefia unui grup mic de ţări, în special din nordul Europei, pentru a cere o supraveghere fiscală mai strictă şi măsuri de austeritate nepopulare.

Analiştii consideră că puterea actuală a Germaniei derivă din succesul economic recent: în urmă cu câţiva ani, la începutul anilor 2000, ţara era chiar numită ‘bolnavul’ Europei.

Puterea Berlinului este ‘probabil una temporară’, estimează Karel Lannoo, referindu-se la ‘probleme economice pe termen lung’ cu care se confruntă Germania, în special scăderea demografică şi rata scăzută a natalităţii.

Expertul subliniază de asemenea că slăbiciunea economică actuală a Franţei a transformat cuplul franco-german, motorul tradiţional al Europei, într-un tandem dezechilibrat.

În mod paradoxal, în timp ce criza economică din Europa a consolidat rolul Germaniei, multe voci şi-au exprimat regretul că Berlinul respinge asumarea unui rol de lider pe scena internaţională.

Pe plan extern, Germania este considerată în afara Europei ca fiind o putere dominantă. De exemplu, Angela Merkel a discutat cu preşedintele rus Vladimir Putin de la începutul crizei ucrainene mai mult decât oricare alt lider european.

Însă în cadrul UE, Germania este criticată din cauza poziţiei sale uneori timide. În timp ce Franţa a fost una dintre primele ţări care au trimis avioane pentru a participa la loviturile împotriva grupării jihadiste Statului Islamic în cadrul coaliţiei conduse de Statele Unite, Germania şi-a limitat angajamentul la pregătirea luptătorilor kurzi.

‘Germania este reticentă în a juca un rol de lider pe scena mondială şi acest lucru împiedică Europa să o facă dacă Germania nu este de acord’, şi-a exprimat regretul Karel Lannoo.