Schimbări majore la legea insolvenței. Durată mai scurtă a procedurii, răspunderi pentru cei care controlează din spate firmele – Dana Bușcu, Mușat&Asociații

Măsurile anunțate vin într-un context în care procedura insolvenței a fost folosită multă vreme în România de către unii dintre debitori mai degrabă pentru a scăpa de răspunderi și datorii decât pentru a salva societățile. Există exemple cunoscute de firme la care procedura insolvenței a durat și mai mult de zece ani, dar și de administratori care au folosit grupuri de firme pentru a evita plata datoriilor, mai ales a celor către stat. Sensul noilor reglementări pare să fie tocmai acela de a reduce sau chiar a elimina aceste situații dăunătoare pentru mediul de afaceri, în folosul creditorilor, inclusiv al statului. Dana Bușcu (foto) amintește că modificările au fost făcute prin Legea nr. 239/2025 privind stabilirea unor măsuri de redresare şi eficientizare a resurselor publice (”Pachetul fiscal 2”) și au impact direct asupra debitorilor, creditorilor şi a practicienilor, vizând simplificarea procedurilor, consolidarea responsabilităţii organelor de conducere şi sporirea transparenţei.

”Modificările au la bază patru piloni importanţi, şi anume – reducerea duratei procedurilor de insolvenţă, consolidarea regimului răspunderii administratorilor pentru aducerea societăţii în stare de insolvenţă, creşterea gradului de recuperare a creanţelor, în principal a impozitelor şi taxelor locale, în procedura insolvenţei şi prevenirea practicilor de deturnare de către debitori a procedurii de la principiile şi finalităţile instituite de lege”, a declarat avocata de la Mușat&Asociații, la conferința „Codul Insolvenței”, organizată de grupul de presă Bursa.

Proceduri de insolvență mai scurte

Așa cum arătam, una dintre modificările majore este reducerea duratei procedurii, adică a perioadei care trece de la declararea insolvenței până la o reorganizare de succes sau, după caz, până la faliment. Dana Bușcu detaliază bazele legale ale acestui deziderat:

• Verificarea periodică a situației debitorului, prin introducerea art. 58 alin. (1) lit. b¹), art. 97 alin. (3¹) și art. 144 alin. (2¹) – administratorul judiciar trebuie să evalueze constant starea financiară a debitorului pentru a propune, dacă este cazul, intrarea în faliment în perioada de observație sau pe durata implementării planului de reorganizare. Această măsură evită menținerea artificială a procedurii atunci când reorganizarea nu mai este posibilă sau viabilă;
• Stabilirea unor termene rezonabile pentru valorificarea eficientă a activelor, prin modificarea art. 156 alin. (2) – dacă adunarea creditorilor nu aprobă un regulament de vânzare sau dacă vânzarea potrivit regulamentului aprobat de aceștia nu se realizează în termen de maximum 12 luni, valorificarea bunurilor se va face prin licitație publică potrivit Codului de procedură civilă;
• Atribuții suplimentare pentru practicieni, cu precădere în cadrul procedurilor preventive, prin introducerea art. 6 alin. (2) lit. e) analiza situaţiei economice a debitorului din care să reiasă elemente care să probeze că acesta nu este în stare de insolvenţă, cu indicarea documentelor pe care această analiză este bazată, modificarea art. 6 alin. (3) documentele vor fi anexate acordului sau cererii de deschidere a procedurii de concordat, modificarea art. 15¹ (3) lit. a) și introducerea art. 15¹ alin. (3) lit. a¹) administratorul restructurării şi cel concordatar verifică şi justifică pe baza elementelor din raport că debitorul nu se află în stare de insolvenţă, analizează înscrisurile din care rezultă creanţele şi întocmeşte lista creanţelor afectate, neafectate, în litigiu şi tratamentul acestora, modificarea art. 19 alin. (1) lit. a) și introducerea art. 19 alin. (1) lit. a¹) și a²), modificarea art. 23 alin. (5) şi introducerea alin. (6) prin încheiere executorie pronunţată în procedură necontencioasă, instanţa admite sau respinge cererea de concordat iar noutatea constă în posibilitatea de a formula apel împotriva acestei încheieri în termen de 7 zile care curge de la data comunicării pentru debitor şi de la data efectuării menţiunii privind deschiderea în registrul în care debitorul este înregistrat, pentru orice altă persoană interesată – sunt extinse responsabilitățile practicienilor în insolvență pentru a încuraja derularea cu celeritate și închiderea rapidă și eficientă a procedurilor.
• A fost introdusă o nouă situație de închidere a procedurii concordatului, respectiv ipoteza în care planul de restructurare nu a fost depus în termen și nu a fost formulată o cerere de prelungire a perioadei negocierilor, ori cererea nu a fost aprobată. Acest caz de închidere a procedurii concordatului poate fi cerut din oficiu sau la cererea oricărei părți interesate.

Răspunderi mai mari pentru administratori: Acţiunea în răspundere nu mai vizează doar administratorii formali, ci şi acele persoane care controlează, în fapt, deciziile financiare şi operaţionale ale debitorului

O altă modificare importantă vizează consolidarea răspunderii administratorilor, iar acest lucru se va realiza mai ales prin rapoarte asupra cauzelor mult mai riguroase. ”Sunt aduse noi condiţii pe care administratorul judiciar trebuie să le respecte, şi-anume: să întocmească raportul detaliat cu privire la starea debitorului, cauzele insolvenţei, persoanele cărora le sunt imputabile, care să permită creditorilor, şi în special creditorului fiscal, să-şi fundamenteze şi să declanşeze cererea de atragere a răspunderii. Acest raport trebuie să cuprindă informaţii privind asociaţii şi acţionarii, evoluţia capitalului social, actele juridice încheiate de debitor cu persoane strâns legate, precum şi operaţiunile care au contribuit la diminuarea averii debitorului. Administratorul judiciar trebuie, de asemenea, să precizeze ce măsuri au luat organele de conducere pentru a preveni intrarea în insolvenţă. Aceste detalii sunt menite să ajute atât instanţa, cât şi creditorii, să vadă dacă insolvenţa a fost cauzată de un management defectuos sau, dimpotrivă, de tranzacţii cu persoane apropiate, şi să poată să constituie baza eventualelor acţiuni de atragere a răspunderii. Împotriva raportului asupra cauzelor pot fi formulate obiecţiuni, de către debitori şi de către oricare dintre creditori”, explică Dana Bușcu.  Foarte important, avocata  subliniază că există modificări cu privire la extinderea răspunderii administratorilor până la cei care controlează din spatele firmele insolvente. ”Acţiunea în răspundere nu mai vizează doar administratorii formali, ci şi acele persoane care controlează, în fapt, deciziile financiare şi operaţionale ale debitorului”, a arătat reprezentanta Mușat&Asociații.

Sume mai mari recuperate, inclusiv de către stat

Cu privire la creşterea gradului de recuperare a creanţelor, legea îşi propune să crească rata de recuperare prin măsuri care sporesc transparenţa şi responsabilizează participanţii. ”Debitorul este obligat să notifice, să informeze organul fiscal cu 15 zile înainte de deschiderea procedurii. De asemenea, în justificarea prioritizării plăţilor curente, dacă regula este ordinea scadenţei, planul de reorganizare poate acum să acorde prioritate unor creanţe curente doar în situaţii excepţionale şi temeinic motivate. Această cerinţă descurajează, practic, favorizarea nejustificată a unor creditori şi apără interesul colectiv al masei credale. (…) În perioada de observaţie, administratorul judiciar întocmeşte tabelul preliminar de creanţe, care acum trebuie să cuprindă informaţii mult mai clare şi mai riguroase privind creanţele persoanelor strâns legate de debitori”, a explicat Dana Bușcu.

Prevenirea deturnării procedurii de către debitor. Mai multă atenție la „curățarea” debitorilor prin vânzarea de active către firme din aceeași zonă de interes

Nu în ultimul rând, modificările legislative amintite vizează și prevenirea deturnării procedurii de către debitor, o practică destul de des uzitată, prin care debitorul scapă de datorii, în detrimentul creditorilor, forțând legea. Una dintre metodele folosite este vânzarea bunurilor firmei insolvente către alte firme care fac parte din același cerc de interese, cu scopul de a păstra aceste active, fără a achita și datoriile.

Avocata aminteşte că este definit un nou concept, menit să armonizeze legislaţia naţională cu cea europeană, legiuitorul urmărind să identifice din timp persoanele care beneficiază de pe urma unei relaţii privilegiate cu debitorul, pentru a preveni manipularea procedurilor de insolvenţă în detrimentul creditorilor. ”În această categorie intră persoanele afiliate, soţul, soţia, rudele până la gradul al treilea, dar şi membrii din organele de supraveghere, conducere şi administrare ale debitorului. Pentru astfel de persoane sunt instituite restricţii suplimentare, iar actele juridice încheiate cu aceştia vor fi atent verificate, pentru a se preveni transferurile superficiale de active sau alte operaţiuni care să îi prejudicieze pe creditori”, a explicat Dana Bușcu

Cu privire la vânzarea activelor, avocata precizează:  ”Vânzarea bunurilor ca ansamblu independent către persoanele strâns legate de debitor este reglementată în condiţii foarte stricte. Vânzarea trebuie să fie un proces deschis, competitiv, legătura cu debitorul trebuie să fie declarată, se informează comitetul creditorilor şi alţi ofertanţi, se întocmeşte un raport de evaluare, un raport de către lichidatorul judiciar şi, eventual, într-un final, se autorizează de către judecătorul sindic”.