Iulian Mihăilă, co-fondator, Art Games, parte a grupului Artmark: Companiile care înlocuiesc oamenii complet pierd controlul și calitatea. La noi, echipa a crescut odată cu integrarea AI

Art Games a apărut în 2008 ca parte a casei de licitații Artmark, iar în 2013 s-a desprins de aceasta într-o companie de sine stătătoare și a devenit un centru de servicii de IT integrat pentru toate companiile grupului. În prezent, Artmark Holding deține în continuare un pachet majoritar la Art Games, care are în portofoliul de clienți companii din piața de capital și Finance, Pharma.

Compania a construit primul sistem de licitații online în timp real din Europa, înaintea Christie’s și Sotheby’s; primul sistem de participare și vot electronic în Adunările Generale ale Acționarilor pentru companiile listate la Bursă, eVOTE, azi folosit de peste 35 de companii, printre care Hidroelectrica, OMV Petrom, Fondul Proprietatea, precum și soluții complete de leasing online pentru unele instituții financiare din România.

”AI-ul este excelent la a reduce munca repetitivă și la a scala procese fără a scala proporțional costurile. Nu este – și nu va fi prea curând – un substitut pentru decizie strategică sau pentru asumare. Iar asta nu este o limitare temporară. Este o diferență structurală.

Rolul uman nu dispare, se redesenează. Nu mai ești executant de procese – devii cel care înțelege sistemul, validează rezultatele și construiește logica din spate. De la „a face” la „a orchestra”.

Companiile care încearcă să înlocuiască oamenii complet pierd controlul și, mai devreme sau mai târziu, pierd și calitatea. Cele care folosesc AI ca multiplicator al capacității umane câștigă pe ambele planuri”, spune Iulian Mihăilă.

În cazul Art Games, integrarea AI nu a dus la reducerea personalului, ci la creșterea echipei, pe fondul unei capacități mai mari de livrare și al creșterii complexității proiectelor.

”Pentru colegii noștri, folosirea AI nu mai e opțională, e obligatorie”, explică Mihăilă.

Ce ar trebui să știe o companie înainte să implementeze AI

În timp ce presiunea de a adopta AI crește accelerat, tot mai multe organizații cad în capcana de a trata tehnologia ca pe un proiect IT.

Mihailă atrage atenția că AI-ul trebuie să aducă o transformare operațională profundă, care implică redefinirea modului în care funcționează organizația. Accentul se mută de la tehnologie la procese, date și arhitectură.

„Majoritatea discuțiilor pornesc de la tehnologie. Greșit. Problema este operațională, întotdeauna. Trei lucruri contează cu adevărat. Primul: procese clare – dacă nu știi exact cum funcționează business-ul tău, nu ai ce augmenta cu AI. Al doilea: date coerente – AI-ul este limitat de calitatea datelor, nu de algoritm. Un model bun pe date proaste produce decizii proaste, mai rapid și la scară mai mare. Al treilea: infrastructură flexibilă – nu neapărat complexă, dar capabilă să integreze rapid componente noi.”

În același timp, adoptarea AI implică și o schimbare de paradigmă în designul organizațional, de la modele liniare la sisteme distribuite, capabile să funcționeze în paralel și să ia decizii în timp real.

„Henry Ford a revoluționat business-ul cu linia de producție – un model liniar, secvențial, în care fiecare om face un pas, în ordine, optimizat pentru limitele și capacitățile umane. AI-ul forțează complet o altă logică. Nu mai vorbim de linie de asamblare, ci de orchestrare: procese care rulează în paralel, sisteme care comunică simultan, decizii distribuite fără să aștepte rândul”, continua fondatorul Art Games.

În opinia sa, atunci când vine vorba de automatizare, AI și Machine Learning, majoritatea le consideră identice, iar această confuzia ajunge să coste bani, timp, dar și credibilitate pentru că duce frecvent la investiții premature în soluții avansate, fără o bază operațională solidă. Din acest motiv, ordinea implementării devine critică pentru orice organizație care vrea să obțină valoare reală din aceste tehnologii.

„Ordinea contează: automatizare → ML → AI. Nu poți sări etape și să te aștepți la rezultate. Este ca și cum ai pune un motor de Formula 1 într-o mașină fără direcție.”

În cadrul Artmark, această progresie a fost aplicată riguros, pe parcursul mai multor ani, și a stat la baza dezvoltării unor produse funcționale, nu doar demonstrative. Abordarea incrementală a permis companiei să construiască o infrastructură robustă, pe care ulterior a putut integra componente de inteligență artificială cu impact real în operațiuni.

„La noi, această progresie s-a văzut concret. Am început cu automatizarea fluxurilor de licitații la Artmark – procese clare, repetabile, fără intervenție umană. Apoi am adăugat ML pentru a prezice comportamentul colecționarilor, interesul pentru un anumit lot, probabilitatea unei oferte. Și abia după aceea a apărut Ileana – comisarul nostru de licitații bazat pe AI, care coordonează suveran un întreg eveniment în timp real, exact cum o face un coleg în carne și oase. Ileana nu a apărut din nimic. A apărut dintr-o infrastructură construită în ani de zile, pas cu pas.”

Cât de pregătit este mediul de business românesc pentru AI

Dincolo de exemplele punctuale, Mihăilă consideră că România are un potențial mai mare decât este perceput la nivel local, însă acest potențial este limitat de probleme structurale în modul în care sunt organizate procesele interne ale companiilor. Există competențe tehnice solide și exemple de digitalizare reușită, dar acestea coexistă cu organizații în care dependența de oameni-cheie și lipsa standardizării rămân dominante.

„România este într-o poziție mai bună decât o percepem noi înșine. Avem IT-iști excelenți, avem companii care au trecut deja prin digitalizare, avem exemple concrete de succes. Dar în paralel, în multe companii, procesele sunt încă fragmentate, dependente de oameni-cheie și slab standardizate.”

În acest context, AI-ul nu funcționează ca o soluție miraculoasă, ci ca un accelerator al problemelor existente. Companiile care încearcă să implementeze AI fără să își clarifice procesele ajung, de fapt, să amplifice ineficiențele și să piardă și mai mult control asupra operațiunilor.

„Realitatea pe care o văd din proiectele noastre este simplă: AI-ul nu rezolvă haosul operațional. Îl face vizibil și îl amplifică. Dacă nu știi cum funcționează procesul tău azi, AI-ul nu te va ajuta mâine – te va confunda mai repede și la scară mai mare.”

Experiența companiei în industrii diferite, de la leasing la piața de capital, confirmă faptul că disciplina operațională este precondiția oricărei transformări digitale reale. Intrarea într-un domeniu nou nu a fost accelerată de AI, ci de înțelegerea profundă a proceselor și a cadrului de reglementare.

„Când am intrat în piața de leasing, aveam puțină experiență în industrie. Dar aveam disciplina tehnică. Am petrecut timp serios să înțelegem specificul business-ului, fluxurile, reglementările, integrările necesare – de la BNR, ANAF, ORC, până la furnizori europeni de valori reziduale. Abia după ce am înțeles procesul, l-am putut automatiza. Și abia după automatizare există baza pentru AI. Nu există scurtătură.”

Același model a fost aplicat și în piața de capital, unde digitalizarea a precedat orice discuție despre inteligență artificială, iar rezultatele au fost obținute prin restructurarea completă a unui proces învechit, nu prin adăugarea de tehnologie peste un sistem defect.

„Când am construit eVOTE, votul în Adunările Generale se făcea ca în 1991 – hârtie, poștă, urnă, ore întregi de așteptare. Am luat un proces haotic, l-am înțeles, l-am structurat, l-am digitalizat. Azi, 35 de companii listate la BVB votează digital, în timp real, cu latență video sub 250 de milisecunde. Nu am pus AI la prima „cărămidă”, am construit infrastructură serioasă mai întâi și acum ne gândim către AI.”

Cum ar trebui să reacționeze un antreprenor român la progresul AI în 2026

Diferențele de abordare în privința integrării AI devin evidente și în funcție de dimensiunea companiilor, unde strategia de adoptare trebuie calibrată în funcție de resurse și maturitate operațională, evitând atât investițiile excesive fără direcție, cât și pasivitatea.

”Sub 100.000 de euro: nu are sens investiția în dezvoltări proprii. Focus pe instrumente existente – AI pentru marketing, suport, productivitate personală. Sunt disponibile gratuit sau aproape gratuit și produc impact imediat dacă le folosești corect. La această dimensiune, câștigul vine din adoptare rapidă, nu din customizare.

Sub 500.000 de euro: intri în zona optimizării operaționale. Automatizare plus AI punctual – suport clienți, calificarea lead-urilor, raportare automatizată. ROI rapid, fără complexitate mare. Atenție la ce cumperi – piața e plină de promisiuni și de soluții care arată bine în demo și dezamăgesc în producție.

Sub 2 milioane de euro: aici începe diferențierea reală. Integrezi AI în procesele cheie, nu doar ca eficiență, ci ca avantaj competitiv structurat. Dacă nu faci asta acum, concurentul care o face te va depăși în 2-3 ani, nu în 10.

Peste 10 milioane de euro: discuția se schimbă complet. AI devine infrastructură strategică. Nu mai este o opțiune, este o decizie de supraviețuire pe termen mediu. Cine nu îl integrează profund va pierde teren — nu doar eficiență, ci poziție de piață. Iar recuperatul din urmă costă de trei ori mai mult decât adoptarea din timp”, explică antreprenorul.

Pe termen mediu, chiar dacă AI-ul va prelua tot mai multe decizii operaționale, responsabilitatea finală rămâne un atribut exclusiv uman, ceea ce limitează posibilitatea unei autonomii complete a sistemelor.

„Tehnic, da – AI-ul va putea lua din ce în ce mai multe decizii, și le ia deja, în contexte bine definite. Dar business-ul nu este doar decizie. Business-ul înseamnă asumare de risc, negociere, context uman și social. Înseamnă să îți pui numele pe ceva. Înseamnă să răspunzi în fața acționarilor, a clienților, a unui consiliu de administrație. AI-ul nu își pune numele pe nimic – și asta, în business, contează enorm.”

Astfel, potrivit lui Iulian Mihăilă, diferențierea competitivă nu va mai veni din accesul la tehnologie, ci din capacitatea de a o înțelege și de a o integra corect în mecanismele reale ale business-ului.

„AI-ul va deveni un co-pilot din ce în ce mai puternic. Dar căpitanul rămâne omul, cel puțin în orice orizont de timp relevant pentru deciziile pe care le luăm azi. Iar diferența, în 2026, nu va fi între companii care „folosesc AI” și companii care nu îl folosesc. Va fi între oameni care înțeleg cum să îl orchestreze și oameni care nu înțeleg. Tehnologia este democratizată. Judecata nu. Și asta se vede deja, nu în 2030. Acum.”