Coincidenţe stranii pe piaţa de energie electrică

Energy Holding, odinioară cel mai cunoscut trader de energie electrică din România, a încheiat pe data de 19 decembrie 15 contracte de cumpărare de energie electrică pe piaţa centralizată a contractelor bilaterale, la un preţ avantajos, iar vânzătorii sunt doi producători de energie electrică din surse regenerabile.

Energy Holding a cumpărat cantităţi mici de energie, pe fiecare contract,  dacă socotim puterea orară, dar furnizată în orele de vârf, la un preţ de 100 de lei MWh. Însă perioadele de livrare sunt mari şi, în total, cantităţile nu sunt deloc mici: 2,8 milioane MWh pentru un contract de livrare a 2 MW putere orară, în intervalul iulie-septembrie 2016.

Preţul obţinut de trader este mult sub media actuală a pieţei: de exemplu, în aceeaşi zi Complexul Energetic Oltenia a vândut energie electrică tot pe piaţa centralizată a contractelor bilaterale la un preţ dublu, de 200 de lei MWh, pentru perioada de vârf.

Aşadar, pe aceeaşi piaţă, un cumpărător reuşeşte să ia energie de acelaşi tip la jumătate de preţ faţă de cel cu care reuşeşte un altul. Dincolo de caracteristicile fiecăre oferte (traderii cumpără energie în funcţie de specificul propriilor consumatori), se ridică totuşi nişte semne de întrebare legate de cât de transparentă este piaţa de energie electrică.

Unul dintre cei doi producători de la care a cumpărat Energy Holding energie este o firmă din Argeş, Conarg Real Estate, care deţine un parc fotovoltaic. Producătorului i-a venit ca o mănuşă cererea de energie venită din partea traderului: vara, între orele 6 şi 21. Şi atunci, de ce să o vândă la jumătate de preţ? Iată răspunsul!

Producţia de energie electrică din surse regenerabile este subvenţionată, prin sistemul alocării de certificare verzi. Pentru fiecare MWh livrat de un parc fotovoltaic, deţinătorul lui primeşte 4 certificate verzi. Ulterior, aceste certificate sunt scoase pe piaţă, la licitaţie şi trebuie cumpărate de furnizori (care, ulterior, le trec în facturile consumatorilor), în limita unor cote anuale stabilite de stat. Există o piaţă centralizată a certificatelor verzi, organizată tot pe platorma OPCOM unde aceste certificate se vând la licitaţie.

Situaţia de acum nu este foarte surâzătoare pentru “regenerabili”. Pe de o parte, schema de sprijin a fost ajustată, iar pe de altă parte, în acest moment în piaţă este un excedent de circa 3,8 milioane de certificate aferente consumului de energie din perioada ianuarie-octombrie. Furnizorii nu s-au grăbit să cumpere cota de certificate şi, după cum spune legea, certificatele care nu sunt vândute în final se anulează. Adică “regenerabilul” pierde bani.

Acesta ar fi un potenţial răspuns la întrebarea: de ce vinde atât de ieftin energia. Pentru că, teoretic, banii se recuperează din vânzarea certificatelor (preţul minim este de 130 de lei bucata), evident, cu o condiţie: să ţi le şi cumpere cineva, cât de repede se poate.

Şi aici apare o stranie coincidenţă pe piaţa de energie şi cea a certificatelor verzi: Pe 19 decembrie Energy Holding a cumpărat la licitaţie energie la un preţ bun de la Conarg. Însă, pe 15 decembrie, pe piaţa centralizată a certificatelor verzi, avea loc o altă tranzacţie: Conarg a vândut certificate verzi aceleiaşi Energy Holding, la o licitaţie la care poate veni oricine. Evident, totul este legal, dar coincidenţa nu poate să nu ridice semne de întrebare legate de cum funcţionează aceste pieţe.

Situaţia este una legală, iar numele de mai sus sunt doar un exemplu. Un alt caz care care sare în ochi este cel al RCS&RDS, care, la data de 29 decembrie, aşteaptă oferte de energie electrică, tot în vârf, la preţul de 100 de lei MWh.

De reţinut că RCS&RDS este şi investitor în zona de producţie de energie regenerabilă.