Cu legea, fiscal, pe lege călcând?

Într-un articol recent publicat, cu titlul „Consens politic la nonsens economic” cu referire evidentă la conflictul vădit între deciziile politice şi avertismentele economiştilor, constatam că raţiunile electorale au prevalat. Schimbarea cu 180 de grade a politicii fiscale, de la consolidare la risipă fără nici un fel de discernământ, este pe cale să se producă. Puţinele voci lucide ce au făcut apel la prudenţă au fost acoperite de hărmălaia populistă şi acuzate de inferenţă în voinţa suverană a Parlamentului. Acest lucru ar trebui să fie de natură să ne pună pe gânduri. De principiu, se ridică întrebarea dacă România poate construi ceva durabil în condiţiile în care orice proiect de ţară poate fi atât de uşor mătrăşit de ambiţii electorale pe termen scurt.
Daniel Oanţă - lun, 31 aug. 2015, 14:29

Esenţa problemei noului Cod Fiscal nu este nicidecum, aşa cum s-a încercat şi este pe cale să reuşească să se impună în opinia publică, una a unei ciocniri de orgolii între instituţii (Comisia Europeană, FMI or, mai nou, BNR versus Guvern) sau între adepţii diverselor curente de gîndire economică. Adevărata problemă constă în deplina neconcordanţă existentă între schimbarea de direcţie de politică economică cu statutul de membru al Uniunii Europene, cu propriile angajamente ce decurg din acest statut, plus o nepăsare aş zice, iresponsabilă faţă de evoluţiile mediului extern. Cine este dispus astăzi să finanţeze, şi mai ales la ce costuri, un deficit ce se cască nu ca urmare a vreunei situaţii excepţionale, ci din considerente pur electorale? Cum se împacă noua politică fiscală cu angajamentul asumat de adera la euro în 2019, în condiţiile în care acesta semnalizează derapaje de proporţii de la criteriile nominale?

Răspunsurile la acest tip de întrebări fie lipsesc cu desăvârşire fie sunt de-a dreptul revoltătoare prin superficialitatea lor. Şi n-ar trebui, pentru că, potrivit legii nr 69-2010 republicată în 14 mai anul acesta stă scris că „Guvernul are obligaţia de a conduce politica fiscal-bugetară în mod prudent şi de a gestiona resursele şi obligaţiile bugetare, precum şi RISCURILE fiscale de o manieră care să asigure sustenabilitatea poziţiei fiscale pe termen mediu şi lung. Sustenabilitatea finanţelor publice presupune, ca pe termen mediu şi lung, Guvernul să aibă posibilitatea să gestioneze riscuri sau situaţii neprevăzute, fără a fi nevoit să opereze ajustări semnificative ale cheltuielilor sau deficitului bugetar cu efecte DESTABILIZATOARE din punct de vedere economic sau social.” Nu cred că trebuie să fii jurist pentru a decela gradul de încălcare a acestui articol de lege, pentru referinţe articolul 4, punctul 3 din legea sus-menţionată.

Să zicem însă că aici chestiuni de nuanţă, pentru că, nu-i aşa, reprezentanţii noului val de economişti pot veni oricând să întrebe ce se înţelege prin sustenabilitate sau ce sunt acelea efecte destabilizatoare, în lumina lozincii că orice reducere de taxare este binevenită oricând, sub orice pretext. În urma ultimelor negocieri unul dintre liderii politici a anunţat că deficitul bugetar pentru anul viitor va fi undeva între 1,7% şi 2% din PIB. Acest enunţ este desigur menit să liniştească pe cei care sunt pe bună dreptate îngrijoraţi de un derapaj major al deficitului bugetar în urma adoptării de la 1 ianuarie 2016 a noului Cod Fiscal. Mai ales în contextul în care la scăderea permanentă de venituri se adaugă creşterea permanentă de cheltuieli prin promisiuni de majorare cu multe procente a cheltuielilor cu personalul bugetar. O fi liniştitor, dar până una alta ar fi ilegal…Pentru că, iată ce grăieşte legea nr. 182|2014, la articolul 2 ce are 3 puncte foarte interesante: 1. Plafonul soldului bugetului general consolidat, exprimat ca procent în produsuli intern brut, este în anul 2015 de minus 1,8%, iar în anul 2016, de minus 1,1%. 2. Plafonul cheltuielilor de personal al bugetului general consolidat, exprimat ca procent în PIB este de 6,8% în 2015 şi de 6,6% în anul 2016.3.La elaborarea legii bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale pentru anii 2015 şi 2016, plafoanele indicatorilor prevăzute la alin.1 şi 2. sunt OBLIGATORII.

P.S. La ora la care scriu acest articol, Comisia de buget-finanţe a trecut deja cu lejeritate peste prevederile legale sus-amintite.

 

 

Daniel Oanţă este consultant strategie la Banca Naţională a României.

*acest articol reprezintă o opinie personală, nu punctul de vedere al BNR şi nici al Economica.net

Te-ar mai putea interesa și
800 de angajați ai CN Aeroporturi București vor intra pe rând în șomaj tehnic de la 1 iulie
800 de angajați ai CN Aeroporturi București vor intra pe rând în șomaj tehnic de la 1 iulie
Consiliul de Administrație al Companiei Naționale Aeroporturi București S.A. (CNAB) a aprobat, în ședința din 22 iunie, implementarea măsurii șomajului tehnic începând cu data de 1 iulie......
Ce se întâmplă cu leul azi – curs valutar interbancar 23.06.2021
Ce se întâmplă cu leul azi – curs valutar interbancar 23.06.2021
Euro începe ziua tot la 4,92 lei şi rămâne aproape de cursul anunţat ieri de BNR , dar şi de maximul istoric atins ...
Grupul Volkswagen consideră că profitul său estimat pentru 2021 nu va fi afectat de criza semiconductorilor
Grupul Volkswagen consideră că profitul său estimat pentru 2021 nu va fi afectat de criza semiconductorilor
Oficialii Volkswagen au reacționat rapid la informațiile din presa germană conform cărora grupul se aşteaptă la o scădere ...
Virgil Popescu: Din păcate termocentrala de la Mintia, ca si complexul energetic Hunedoara, a fost jefuită
Virgil Popescu: Din păcate termocentrala de la Mintia, ca si complexul energetic Hunedoara, a fost jefuită
Ministrul Energiei, Virgil Popescu, a afirmat marţi că termocentrala de la Mintia este o termocentrală strategică, însă ...