După Afganistan, Uniunea Europeană relansează proiectul unei forţe militare europene

Apelurile s-au înmulţit în ultimele zile pentru ca blocul celor 27 de ţări să îşi dezvolte capacitatea comună de apărare pentru a răspunde rapid la crize. Scenele de haos de pe aeroportul din Kabul care au urmat preluării puterii de către talibani şi dependenţa europenilor de SUA pentru evacuarea cetăţenilor lor au sporit gradul de conştientizare.

„Afganistanul a demonstrat că deficienţele noastre în materie de autonomie strategică au un cost şi că singura modalitate de a progresa este combinarea forţelor noastre şi consolidarea nu numai a capacităţilor noastre, ci şi a voinţei noastre de a acţiona”, a declarat şeful diplomaţiei europene, Josep Borrell, după o reuniune la Castelul Brdo (nordul Sloveniei).

„Dacă dorim să fim în măsură de a acţiona autonom şi să nu fim dependenţi de alegerile făcute de alţii, chiar dacă sunt prietenii şi aliaţii noştri, atunci trebuie să ne dezvoltăm propriile capacităţi”, a adăugat el, insistând că nu există „nicio alternativă”.

Miniştrii europeni au examinat joi o propunere – prezentată în mai – de a construi o forţă de 5.000 de membri, în cadrul unei revizuiri a strategiei de apărare a UE. Josep Borrell speră să primească undă verde din partea statelor membre la o nouă întâlnire consacrată apărării, la 16 noiembrie.

Rămân serioase îndoieli cu privire la capacitatea europenilor de a duce la bun sfârşit un astfel de proiect, deoarece UE n-a fost niciodată în măsură să utilizeze un sistem de „grupuri tactice” înfiinţat în 2007, care necesită unanimitatea statelor pentru a fi activat.

Întrebat despre crearea unei noi forţe militare europene, Josep Borrell a apărat „ceva mai operaţional” după eşecul grupurilor tactice.

Ministrul sloven al apărării, Matej Tonin, a cărui ţară deţine preşedinţia prin rotaţie a UE, a lansat un apel la crearea unui nou sistem care să permită trimiterea de trupe din „ţările voluntare” în numele celor 27, dacă majoritatea statelor membre acceptă, în loc de unanimitatea necesară grupurilor tactice.

Lecţia Afganistanului este că „trebuie să devenim mai autonomi ca europeni şi să fim în măsură să acţionăm mai independent”, a estimat omoloaga sa germană, Annegret Kramp-Karrenbauer. Dar, a subliniat ea, „este foarte important să nu acţionăm ca o alternativă la NATO şi la americani”.

Ea a părut să se distanţeze de propunerea pentru o forţă europeană de reacţie rapidă, afirmând pe Twitter că „coaliţii ale ţărilor voluntare” ar putea permite gestionarea viitoarelor crize.

La Washington, administraţia Joe Biden s-a arătat deschisă către o astfel de forţă.

„Continuăm să credem că o Europă mai puternică şi mai pregătită să acţioneze este şi în interesul nostru”, a spus purtătorul de cuvânt al diplomaţiei americane, Ned Price, pledând în acelaşi timp ca Uniunea Europeană şi NATO să coordoneze pentru „a evita dublarea şi a nu risipi resurse deja rare”.

Pentru ministrul leton Artis Pabriks, blocul trebuie să demonstreze că are „voinţa politică” de a folosi o eventuală forţă europeană. „Încercăm să facem planuri uriaşe privind apărarea comună a UE, dar grupurile de luptă există de un deceniu. Le-am folosit vreodată?”, a întrebat el.

UE este divizată de ani de zile cu privire la rolul pe care ar trebui să-l joace în domeniul apărării, în special din cauza reticenţei puternice a ţărilor din Est, foarte ataşate de umbrela NATO şi de protecţia americană împotriva Moscovei. Discuţiile au fost relansate după ieşirea Regatului Unit, ferm opus perspectivei unei armate europene.

Dorinţa americană de a se retrage din anumite teatre de operaţiuni şi-a jucat, de asemenea, rolul. Joe Biden „este al treilea preşedinte american consecutiv care ne avertizează despre dezangajarea SUA”, a subliniat şeful diplomaţiei europene, Josep Borrell.