Fermele pot fi clasificate în funcţie de activităţile care domină veniturile agricole. Unele ferme obţin venituri de pe urma diverselor activităţi (ferme mixte), altele în principal de pe urma culturilor sau a animalelor. Fermele specializate sunt cele în care o activitate reprezintă cel puţin două treimi din producţia totală standard a fermei, scrie Agerpres.
Deşi, în 2020, erau mai puţine ferme în UE din toate tipurile decât în 2005, scăderile la anumite tipuri de ferme au fost mai semnificative decât la altele. Astfel, au fost cu 2,6 milioane mai puţine ferme mixte, cu 1,6 milioane mai puţine ferme specializate în creşterea animalelor şi cu 0,9 milioane mai puţine ferme specializate în culturi.
În 2020, aproape trei cincimi (58%) dintre toate fermele din UE erau specializate în culturi, iar uşor peste o cincime (22%) din ferme erau specializate în creşterea animalelor, cel mai obişnuit tip fiind specializarea în produse lactate (5% din toate fermele), urmate de exploataţii pentru creşterea şi îngrăşarea bovinelor, porcinelor, ovinelor, caprinelor şi altor animale erbivore (fiecare cu 4%). De asemenea, uşor sub o cincime (19%) din toate fermele din UE erau ferme mixte.
În 2020, peste jumătate (52%) din suprafaţa agricolă utilizată (UAA) din UE era la ferme specializate în culturi, aproximativ o treime (33%) la ferme specializate în creşterea animalelor, iar restul la ferme mixte (15%).
Cea mai ridicată pondere a fermelor din UE specializate în culturi se înregistrează în multe state din Europa de Est, cum ar fi Bulgaria (73%), Ungaria (72%) şi România (67%), precum şi în ţările mediteraneene, cum ar fi Grecia (74%), Malta (63%) şi Croaţia (61%). Aceste evoluţii reflectă condiţiile favorabile pentru creşterea anumitor tipuri de cereale, fructe şi/sau măsline.
Ferme specializate în creşterea animalelor sunt dominante în câteva ţări din nord-vestul Europei, cum ar fi Luxemburg (82% din toate fermele), Irlanda (79%) şi Ţările de Jos (58%).