Cel mai lung proces din istoria României s-a terminat. Românii au pierdut

Metalexportimport nu a primit cele 60 de milioane de dolari pe care le cerea de la grupurile germane Thyssen Krupp şi Otto Wolf.  Fosta companie de comerţ exterior a României prin care se derulau o bună parte din exporturile Sidex este acum deţinută de ruşi.
Florin Cojocaru - mar, 06 mart. 2012, 10:47
Cel mai lung proces din istoria României s-a terminat. Românii au pierdut

Cel mai lung proces din  România şi unul dintre cele mai lungi din lume a ajuns într-un sfârşit la final. În 14 februarie 2012, după 29 de ani de la depunerea acţiunii în instanţă, sute de termene şi zeci de înfăţişări, firma autohtonă care a declanşat procesul a pierdut în faţa pârâţilor din străinătate. Petenta Metalexportimport  a pierdut astfel cei 60 de milioane de dolari, cât era miza procesului. Câştigătoarele procesului sunt concernele germane Thyssen Krupp şi Otto Wolf.

Nemţii au fost apăraţi de avocaţii de la Muşat şi Asociaţii şi Ana Diculescu, mama lui Dan Şova, în timp ce firma românească a fost apărată, printre alţii, şi de celebrul Gheorghe Piperea.

La începutul anilor ’80 combinatul Sidex Galaţi a încheiat un contract de 30 de milioane de dolari pentru livrarea a cinci nave cu tablă groasă cu o firmă americană, prin intermediarul Metalexportimport. Înainte de livrare, americanii au spus că nu dispun de banii necesări achitării mărfii şi că au nevoie de timp să găsească un finanţator. Destul de repede acesta a şi apărut, banii fiind puşi la dispoziţie de cele două concerne germane. Navele au ajuns la destinaţie însă americanii au intrat de îndată în faliment şi nu au mai plătit banii către MEI.

La masa credală, firma românească nu a acceptat cinci milioane de dolari de la americani şi i-a chemat în instanţă pe finanţatori în 1983. „Aceasta a fost marea lor greşeală. N-ar fi trebuit să pornească acţiune împotriva finanţatorilor pentru că după nicio normă de drept finanţatorul nu este obligat să plătească. Dacă mergeau pe obiceiul american de negociere îşi putea lua măcar cinci milioane de dolari la masa credală. Dar au insistat cu procesul tocmai pentru a acoperi incompetenţa unor oameni în acest contract. De altfel, în acea perioadă şi pentru acest chix au intrat în închisoare şi trei oameni din firmă precum şi un ministru-adjunct de la Comerţul Exterior. Ştiau de atunci că nu au nicio şansă însă au insistat cu procesul”, a spus pentru ECONOMICA.net avocata Ana Diculescu.

În replică, avocatul Gheorghe Piperea, apărătorul MEI spune că procesul a fost câştigat, de fapt, de completul de judecată şi că presiunile exercitate au fost enorme. „Putea fi şi un acordeonist judecător că tot pierdeam. Noi nu ne-am luptat cu avocaţii lor, ne-am luptat cu un sistem întreg. Sistemul a înfrânt”, arată Piperea. Potrivit acestuia, ambasadorul german în România,  Andreas von Mettenheim, a depus acte la dosar prin care se declara îngrijorarea Germaniei privind posibilitatea ca cele două firme ale sale să piardă şi s-a primit şi o scrisoare prin care însuşi Bundestag-ul(camera inferioară a Parlamentului German – n.r.) trasmitea un mesaj ameninţător la adresa României. „S-a spus că românii vor fi raşi dacă nu dau verdictul care trebuie”, spune avocatul care mai adaugă că avocaţii MEI n-au avut nicio şansă să-şi apere clientul în aceste condiţii.

Procesul nu a avut niciun rezultat până la Revoluţie şi nici un deceniu după aceea. Mai multe amânări, vicii de procedură şi recuzări ale completului de judecată au amânat pronunţarea unui verdict până în 2000 când Înalta Curte de Justiţie a decis printr-o decizie definitivă şi irevocabilă că cererile MEI sunt nefondate.

Totuşi, nici aici nu s-a terminat totul. „MEI  a apelat la tot felul de bizarerii juridice precum citarea unui mort, cereri de excepţii peste cereri de excepţii însă, într-un final, am ajuns aici. Au  recuzat în repetate rânduri completul Înaltei Curţi motivând că nu are competenţe să judece aşa ceva, deşi acest lucru se întâmplă de 37 de ani. Mai pot face mizerii, tot felul de petiţii sau orice altceva însă rezultatul final nu se mai poate schimba”, precizează avocata.

Surse apropiate procesului afirmă, de asemenea, că 2012 este punctul final al procesului întrucât MEI are o situaţie dificilă  şi nu mai poate susţine niciun alt demers juridic. Din 2006 MEI a fost preluată de mai mulţi oameni de afaceri ruşi. Compania a fost proprietar, timp de şase ani, a combinatului de utilaj greu Fortus Iaşi însă l-a pierdut în favoarea statului, pentru că nu şi-a îndeplinit obligaţiile din contractul de privatizare.

Thyssen Krupp şi Otto Wolf sunt două grupuri industriale germane care activează şi astăzi şi au cifre de afaceri de zeci de miliarde de euro.

Te-ar mai putea interesa și
”Nu este prea târziu pentru ca Ucraina să câştige” în războiul împotriva Rusiei – secretarul general al NATO
”Nu este prea târziu pentru ca Ucraina să câştige” în războiul împotriva Rusiei – secretarul general ...
"Nu este prea târziu ca Ucraina să câştige" în războiul împotriva Rusiei, cu condiţia ca Occidentul să-şi respecte promisiunile de a-i furniza mai multe arme, a declarat joi secretarul......
Înjumătățirea Bitcoin a dus la o creștere a cererii de monede meme (P)
Înjumătățirea Bitcoin a dus la o creștere a cererii de monede meme (P)
Mult anticipata și discutata înjumătățire a cantității disponibile de Bitcoin a avut loc în 20 aprilie. Această ...
Grecia exclude trimiterea în Ucraina a unor sisteme de apărare antiaeriană
Grecia exclude trimiterea în Ucraina a unor sisteme de apărare antiaeriană
 Prim-ministrul elen Kyriakos Mitsotakis a declarat că Grecia nu poate oferi Ucrainei sisteme de apărare antiaeriană ...
Şomajul în Germania ar urma să atingă în acest an cel mai ridicat nivel de după 2015 – studiu
Şomajul în Germania ar urma să atingă în acest an cel mai ridicat nivel de după 2015 – studiu
Slăbiciunile economiei germane îşi vor face simţite efectele asupra pieţei muncii, iar numărul şomerilor ar urma să ...