Şase luni dificile de putere după Brexit pentru Theresa May

Prin faptul că a refuzat să-şi dezvăluie strategia de negociere a viitoarelor legături cu UE, ea a făcut să apară suspiciunea că nu ar avea vreo strategie. Iar prin faptul că a revenit asupra mai multor promisiuni de a îmbunătăţia soarta celor mai săraci, ea i-a dezamăgit pe cei care se aşteptau să fie o conservatoare mai socială.

Instalarea ei pe Downing Street, la 13 iulie, a fost primită cu o relativă uşurare, în mijlocul psihodramei care a urmat referendumului de la 23 iunie, în care britanicii au decis ieşirea Regatului Unit din Uniune.

În timp ce susţinătorii Brexitului se înjunghiau pe la spate, ministrul de Interne din acea perioadă, o fiică de pastor austeră şi rezevată a apărut ca femeia care avea să unească ţara şi să conducă corabia cu o mână fermă.

Ea anunţa la acea vreme o serie de măsuri vizând să frâneze excesele lumii financiare: prezenţa salariaţilor în Consiile de Administraţie, plafonarea remuneraţiei marilor conducători – două măsuri pe care le-a retras repede.

Stilul ei de guvernare, care aminteşte de micromanagement, voinţa sa de a deţine controlul şi câteva reacţii meschine – o deputată a primit interdicţie la Downing Street pentru că i-a criticat pantalonii de lux din piele – nu i-au îmbunătăţit popularitatea în mediul politic, pe care de altfel nu l-a curtat niciodată.

„Eu nu găsesc la ea ceea ce se aşteaptă de la un premier: imaginaţie, agilitate, instinct, viziune”, a declarat pentru AFP liberal-democratul Nick Clegg, un fost vicepremier.

DAR CE VREA MAY?

Iar mantra pe care a repetat-o într-una, „Brexit înseamnă Brexit”, a apărut mai întâi ca o garanţie a respectării votului alegătorilor, dar s-a golit rapid.

Refuzul lui May de a-şi împărtăşi strategia cu Parlamentul i-a adus dezavuarea Înaltei Curţi, care a somat-o să-i informeze pe aleşi cu privire la ce intenţii are înainte de lansarea divorţului cu UE. Curtea Supremă urmează să pronunţe luna aceasta o hotărâre definitivă.

Rezultatul: după şase luni de putere, Theresa May s-a ales cu o primă pagină crudă în săptămânalul mediilor de afaceri, The Economist, care a botezat-o „Theresa Maybe” (Theresa Poate). Şi nu trece nicio zi fără un editorial asasin în presă, atât de dreapta, cât şi de stânga.

Publicul nu împărtăşeşte însă prea puternic aceste aprecieri. Potrivit lui Matt Singh, un blogger foarte ascultat, specializat în analiza sondajelor, May, în vârstă de 60 de ani, a reuşit să ancoreze solid avansul Partidului ei Conservator în opinia publică. Prăbuşirea opoziţiei laburiste, conduse de Jeremy Corbyn a contribuit la acest lucru.

„Amintiţi-vă perioada în care a preluat puterea, a dat asigurări şi a stabilizat. Ea nu s-a descurcat prea rău în faţa provocării colosale, mai ales în comparaţie cu o opoziţie care n-a făcut nimic bine”, declară pentru AFP Pawel Sudlicki, un expert independent în probleme legate de Europa.

„Ea are o viziune clară a ceea ce vrea – un acces cât mai larg posibil la piaţa unică şi totodată controlul imigraţiei, însă nu are mijloace pentru ca să reuşească acest lucru”, relevă el.

UN BREXIT FĂRĂ SCENARIU

Acesta este lucrul pe care l-a dezvăluit în mod spectaculos demisia de marţi a ambasadorului britanic la UE Ivan Rogers, care a denunţat nepregătirea Guvernului şi a deplâns că nu ştia care-i sunt obiectivele de negociere, cu mai puţin de trei luni înainte de declanşarea Brexitului, prevăzut până la sfârşitul lui martie.

„Da, ne acordăm timp pentru a examina situaţia (…), pentru că ne aflăm în faţa unor probleme complexe”, a replicat duminică May pe postul Sky News.

Ea a sugerat, de asemenea, că va acorda prioritate controluli imigraţiei provenind din UE, în faţa accesului pe piaţa unică europeană.

În apărarea lui May, un diplomat european constată că ea se află în faţa unei „ecuaţii dificile”.

„Ea trebuie să găsească un echilibru între voinţa de a controla accesul muncitorilor comunitari pe piaţa britanică a muncii şi necesitatea de a apăra interesele economice ale Regatului Unit”, ţinând în acelaşi timp cont de propriul partid şi propria ţară, a declarat el pentru AFP.

Iar lipsa de pregătire a Guvernului ei este cauzată în mare parte de uşurinţa predecesorului ei David Cameron care, atunci când a aruncat zarurile referendumului nu avea în mânecă niciun scenariu pentru Brexit.