Şi deponenţii sunt clienţi ai băncilor

Adaugă-ne ca sursă preferată

Transformarea băncilor în inamicul public numărul unu, după ce în trecut erau căinate pentru că nu erau lăsate să dea credite după cum le tăia capul şi inventarea unui „război” între clienţi şi acestea a dat deopotrivă de lucru atât unor analişti economici de tip nou cât şi posibilitatea de profit neaşteptat unor avocaţi.

De aici până la exploatarea politică a acestui mediu întreţinut şi aţâţat intens de către pescuitori profesionişti în ape tulburi n-a trecut mult timp. Ultima găselniţă în domeniu este iniţiativa legislativă cu care se mândreşte ca iniţiator un avocat al cărui nume nu-l mai pomenesc pentru că singura sa preocupare este să-şi facă singur publicitate producând texte aiuritoare în care, bineînţeles, subiectul principal sunt băncile recalcitrante. Este vorba despre proiectul legislativ susţinut de PNL, cel care prevede ca debitorii care nu-şi mai pot achita ratele să cedeze băncii casa pusă garanţie, fără să mai rămână datori.

Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, într-un discurs ţinut la banca centrală a menţionat un adevăr elementar: „cred ca merita reamintit ca, de pilda, banii acordati de banci sub forma de imprumut sunt de fapt banii deponentilor, care suntem tot noi. Iar acesti „noi” isi asteapta inapoi banii depusi la banci si mai asteapta si o dobanda la ei.” Guvernatorul a atras atenţia astfel, în modul cel mai simplu de înţeles cu putinţă, de ce rambursarea unui împrumut în bani nu se poate face cu clădiri. Bunul simţ nu operează însă într-un mediu viciat de propagandiştii favorizării debitorilor, singura interpretare convenabilă fiind aceea că BNR este avocatul băncilor, aceeaşi ciorbă lungă servită de cei care încearcă să-şi umple buzunarele, unii cu bani, alţii cu voturi. A, şi PNL s-a declarat dezamăgit.

BNR nu poate şi nici nu trebuie să intre în corul detractorilor sistemului bancar, pentru că, din când în când, în piaţa publică, este necesar să apară şi opinii în cunoştinţă de cauză. Chiar dacă acestea se pot dovedi în deplină contradicţie cu interesele unei părţi a societăţii, cu ambiţiile politice, cu lăcomia avocaţilor şi aşa mai departe.

Trebuie atras atenţia că, în ciuda aparenţei agresiv promovată, clienţi ai băncilor sunt şi deponenţii şi nu doar cei care se împrumută.Aceştia trebuie protejaţi în primul rând, pentru că fără ei, ceilalţi clienţi nu au cum avea acces la resurse. Sistemul bancar în ansamblul său are un rol crucial în procesul intermedierii financiare (nu de case), de transfer al resurselor economisite către cei ce au nevoie de ele. Pentru a stimula consumul şi investiţiile, crearea de locuri de muncă, BNR a creat condiţiile monetare necesare deblocării creditării sănătoase şi sustenabile. Dobânzile au scăzut consistent.

Potrivit ultimelor date disponibile, soldul creditului neguvernamental în lei acordat de instituţiile de credit s-a majorat la 30 aprilie 2015 cu 7,7 la sută (7,0 la sută în termeni reali) faţă de 30 aprilie 2014 pe seama majorării cu 17,5 la sută (16,7 la sută în termeni reali) a creditului acordat gospodăriilor populaţiei, în timp ce componenta în valută exprimată în lei s-a diminuat cu 11,6 la sută (exprimat în euro, creditul în valută s-a redus cu 11,0 la sută). Iată deci că lucrurile au început să se mişte în direcţia cea bună. O direcţie ce nu trebuie subminată de idei proaste, spre binele general.

Daniel Oanţă este consultant strategie la Banca Naţională a României

*acest articol reprezintă o opinie personală, nu punctul de vedere al BNR