Sistemul naţional online de compensări ar putea fi extins prin crearea unei Burse naţionale de creanţe comerciale

‘În cadrul Ministerului Economiei a fost propusă spre analiză, reglementare şi implementare o extensie a Sistemului naţional online de compensări, şi anume Bursa naţională de creanţe comerciale. De exemplu, dacă unui agent economic, după introducerea unei facturi în Sistemul de compensare – după 30 de zile de la depăşirea termenului de plată sau de la scadenţă – nu îi este identificat niciun potenţial circuit de compensare pentru respectiva factură, acesta poate alege să o introducă în Bursa naţională de creanţe comerciale, unde toate entităţile interesate în operaţiuni de factoring pot ‘licita’ respectiva creanţă. Astfel, agentul economic poate decide, într-un mediu transparent, oneros şi competitiv, cu ce entitate care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe va colabora’, a spus Adrian Stan.

Acesta a explicat că perioada cumulată de 60 de zile de la termenul de plată sau de la scadenţă este în conformitate cu Directiva UE ‘Late Payment Directive, 2011/7/EU’ (o factură neîncasată în 60 de zile fiind considerată ‘plată întârziată’) şi în conformitate cu Legea 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor de plată.

Adrian Stan susţine că mediul transparent, oneros şi competitiv al Bursei naţionale de creanţe comerciale va fi asigurat de înscrierea societăţilor de factoring în Registrul recuperatorilor de creanţe comerciale, pe modelul Listei entităţilor de recuperare creanţe înregistrate la ANPC, conform OUG nr. 52/2016 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile şi OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, în concordanţă cu Directiva UE 17/2014.

‘Un aspect important este costul redus al operaţiunii de compensare, acesta fiind de fapt un tarif de arhivare a operaţiunilor de compensare derulate, tarif în cuantum de 50 de lei pentru fiecare agent economic din cadrul unui circuit de compensare, indiferent de numărul de facturi compensate şi de valorile acestora. Trebuie menţionat de asemenea că Sistemul online de compensări, prin eficienţa şi securitatea operaţiunilor de compensare, a fost remarcat şi de alte ţări din Uniunea Europeană, Portugalia manifestând un interes deosebit pentru a pune în aplicare un sistem de compensare similar celui aplicat de România’, a afirmat Adrian Stan.

Acesta a precizat că sistemul naţional online de compensări are câteva mari avantaje. În primul rând, este un sistem non-monetar. În al doilea rând are are influenţă pozitivă asupra fluxului de numerar. Pe de altă parte, are influenţă pozitivă în economia companiilor, prin accesul la credite mult mai uşor, ca rezultat unei contabilităţi curate, în care datoriile şi creanţele au fost stinse cu partenerii de afaceri. Nu în ultimul rând, fiind un sistem unic, naţional, în care se regăsesc toate creanţele şi datoriile agenţilor economici, identificarea tuturor circuitelor de compensare este extraordinar de facilă şi completă, ceea ce conduce la eficientizarea întregului sistem de compensare.

Sistemul naţional de compensări a fost creat la sfârşitul anilor ’90, când a fost reglementat prin OUG nr. 77/1999 şi HG nr. 685/1999, activitatea Structurii de compensare fiind gestionată de Institutul de Management şi Informatică (IMI), instituţie publică subordonată Ministerului Economiei, ce a fost ulterior înglobată în cadrul Centrul de Pregătire pentru Personalul din Industrie Buşteni.

Datele instituţiei arată că volumul arieratelor între anii 1999 – 2016 a fost de 64,12 miliarde de euro. Cel mai mare volum anual a fost atins în 2002, de 6,37 miliarde de euro, echivalentul a 13,13% din PIB-ul acelui an.

Numărul agenţilor economici ce au folosit sistemul naţional de compensare în anul 2015 a fost de peste 7.100 agenţi economici, la un volum al arieratelor de aproximativ 1,85 miliarde de euro, iar în 2016 numărul acestora a ajuns la circa 5.700, volumul arieratelor fiind de aproximativ 1,40 miliarde de euro.

‘Utilitatea incontestabilă a sistemului de compensări este atunci când într-un circuit de compensare participă 3 sau mai mulţi agenţi economici: A are o datorie către B, B are o datorie către C, iar C are o datorie către A. Oricare doi agenţi economici din exemplul dat nu pot efectua o compensare bilaterală, însă sistemul de compensări poate identifica şi genera un circuit de compensare între toţi cei trei agenţi economici. Au existat circuite de compensare în care au fost implicaţi, conform modelului prezentat, peste 15 agenţi economici, media fiind de 4-5 agenţi economici/circuit de compensare’, a explicat Adrian Stan.

Acesta a spus că în 2014 a fost iniţiat de către Structura de compensare proiectul ‘Sistemul naţional online de compensări’, care, din punct de vedere legal, a fost reglementat prin Ordonanţa Guvernului nr. 22/2016, ce a fost adoptată de Parlamentul României şi ulterior promulgată prin Decretul nr. 583/2017, devenind Legea nr. 155/2017, normele de aplicare aflându-se în circuitul de aprobare.

Astfel, noul Sistem naţional online de compensări elimină obligativitatea deplasării agenţilor economici la sediul Structurii de compensare, toate operaţiunile desfăşurându-se online, într-un mediu securizat, iar pentru agenţii economici ce doresc asistenţă în utilizarea sistemului, Structura de compensare poate efectua operaţiuni de compensare şi la sediul din Bd. Timişoara nr. 6, sector 6, Bucureşti.