Statul român, finanţat aproape în exclusivitate de băncile din ţară. Ce mai rămâne pentru creditarea economiei

România şi Luxemburg conduc detaşat topul statelor UE datoare către industria financiară locală, cu precizarea că, în cazul României, cea mai mare parte din datoria de stat este deţinută de bănci, pe fondul subdezvoltării sectorului serviciilor financiare. Astfel, în Luxemburg 97,8% din datoria guvernamentală este deţinută de sectorul financiar local, în timp ce, în România, procentajul se ridică la 74,4%. Urmează Cehia (63,3%), respectiv Croaţia (59,3%).

Băncile continuă să prefere să crediteze statul, la adăpostul ratingului suveran şi al disciplinei de care au dat dovadă finanţele publice în ultimii ani. Pe de altă parte, guvernul nu are alternative pe plan intern.

„Deţinerile de datorie suverană ale băncilor reflectă pe de o parte lipsa de alternative (creditarea creşte mai lent decât economisirea) şi, pe de altă parte, subdezvoltarea altor cumpărători naturali (fonduri de pensii, companii de asigurare, fonduri mutuale). Evident, deficitul bugetar ţinut sub control a fost un factor de confort pentru cumpărătorii datoriei statului roman. Creditarea în momentul de faţă pare a fi mai mult determinată de cerere. Totuşi, dacă eliminăm impactul reducerii portofoliilor de credite neperformante, creşterea creditului neguvernamental se află în teritoriul pozitiv”, comentează pentru ECONOMICA.NET Ciprian Dascălu, economist şef al ING Bank.

Creditul guvernamental a crescut în 2014 cu 6,3%, în timp ce creditarea neguvernamentală, către firme şi populaţie, a afişat o scădere de 3,1%, potrivit datelor BNR. Pe componente, creditarea în lei a crescut anul trecut cu 8,5% (plus 17,4% către populaţie, respectiv plus 2,4% către persoane juridice), în timp ce creditul în valută a scăzut cu 10,6%.

Trendul a continuat în primele patru luni din acest an, cu o scădere de 3,8% a creditului neguvernamental acompaniată de o creştere de 7,6% a creditului guvernamental faţă de perioada corespunzătoare a anului trecut. 

Pe de altă parte, statul român are unul dintre cele mai reduse grade de îndatorare guvernamentală din Uniunea Europeană. Cu o datorie publică de numai 39,8% din PIB, cu mult sub pragul de 60% din PIB stabilit prin Pactul de Creştere şi Stabilitate, România este întrecută doar de Bulgaria (27,6% din PIB) şi Luxemburg (23,6% din PIB) în această privinţă.

La polul opus apare Grecia (177,1% din PIB), aflată în centrul primei crize majore cu care se confruntă zona euro de la introducerea monedei unice, la începutul deceniului trecut. Negocierile dintre guvernul socialist de la Atena şi creditorii internaţionali – FMI, Banca Centrală Europeană şi UE – sunt în impas, iar falimentul Greciei şi ieşirea ţării din zona euro par iminente. Consecinţele unui astfel de scenariu fără precedent sunt incalculabile, ieşirea unui stat din euro nefiind luată în calcul la elaborarea tratatelor şi legilor care stau la baza monedei unice.

„Legăturile din perspectiva sistemului bancar ale României cu Grecia sunt destul de strânse (aproximativ 13% din activele sistemului bancar local sunt controlate de bănci cu capital grecesc), pe când cele comerciale sunt reduse (1,4% din total exporturi). Ne aşteptăm ca BCE, prin anunţarea imediată de măsuri de stimulare monetară, şi BNR, prin măsuri prudenţiale, să reducă impactul negativ al unui eventual exit al Greciei. Contagiunea pe pieţele globale este de aşteptat a fi redusă având în vedere că doar 13% din datoria Greciei este deţinută de investitori privaţi”, notează Ciprian Dascălu de la ING.