Legea pentru suspendarea rambursării creditelor reglementează contradictoriu, generând instabilitate şi incoerenţă legislativă – motivare CCR

„Curtea constată că legea criticată – având acelaşi obiect de reglementare ca al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2020 care începuse deja să-şi producă efectele la data adoptării legii criticate – reglementează contradictoriu atât ipotezele şi condiţiile de acordare a suspendării obligaţiilor de plată, cât şi efectele acestei suspendări, fără să prevadă vreo dispoziţie privind soluţionarea conflictului între aceste acte normative, generând situaţii de instabilitate şi incoerenţă legislativă, cu consecinţe negative asupra aplicării legii la cazurile concrete, din moment ce promovează soluţii legislative necorelate cu legislaţia în vigoare”, se arată în motivarea publicată marţi de CCR.

Conform sursei citate, în condiţiile în care OUG nr. 37/2020 a instituit un termen de depunere a solicitărilor de 45 de zile de la data intrării ei în vigoare şi a produs deja efecte, iar actul normativ adoptat de Parlament nu conţine nicio dispoziţie cu privire la cererile deja soluţionate sau în curs de soluţionare depuse în temeiul ordonanţei de urgenţă, o eventuală intrare în vigoare a legii ar genera „mai multe situaţii de incoerenţă legislativă, cu consecinţe negative asupra securităţii juridice şi asupra clarităţii şi previzibilităţii legii”, afectaţi fiind atât creditorii, cât şi debitorii obligaţiilor de plată.

„Curtea reţine că situaţia de incoerenţă legislativă este cu atât mai evidentă cu cât, la data adoptării legii care constituie obiect al controlului de constituţionalitate, se afla în procedură parlamentară Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.37/2020, ocazie cu care Parlamentul, în temeiul art. 61 alin.(1) şi art.115 alin.(7) din Constituţie, putea aduce modificări şi completări acestei ordonanţe de urgenţă a Guvernului, evident cu respectarea principiilor şi dispoziţiilor constituţionale”, se menţionează în motivare.

Curtea Constituţională a constatat că Legea pentru suspendarea rambursării creditelor nesocoteşte, în ceea ce priveşte obiectul de reglementare, cerinţele obligatorii pentru adoptarea oricărui act normativ, a căror respectare este necesară pentru a asigura sistematizarea, unificarea şi coordonarea legislaţiei, generând un paralelism legislativ care determină apariţia unor situaţii de incoerenţă şi instabilitate a legislaţiei. În consecinţă, actul normativ contravine exigenţelor legiferării în cadrul statului de drept şi principiului securităţii raporturilor juridice, ceea ce determină încălcarea dispoziţiilor constituţionale.

„Cât priveşte efectele unei decizii prin care Curtea, în cadrul controlului anterior promulgării, constată neconstituţionalitatea legii examinate, în integralitatea sa, iar nu doar a unor dispoziţii din cuprinsul acesteia, în temeiul art.147 alin.(4) din Legea fundamentală şi având în vedere jurisprudenţa Curţii în materie, Parlamentului îi revine obligaţia de a constata încetarea de drept a procesului legislativ, ca urmare a constatării neconstituţionalităţii legii, în integralitatea sa”, precizează CCR.

Curtea Constituţională a admis, pe 6 mai, obiecţia de neconstituţionalitate formulată de PNL cu privire la Legea pentru suspendarea rambursării creditelor şi a constatat că actul normativ este neconstituţional în ansamblul său.