România nu a avut niciodată cotă unică şi ar trebui să îi dăm o şansă – The Tax Institute

„Noi nu am avut cotă unică niciodată. Nu am avut-o nici de când a fost implementată prima dată, în 2004, şi nu o avem nici acum. De exemplu, salariile şi activităţile independente sunt impozitate cu 10%, drepturile de autor – cu 6%, 7 sau 8% pentru chirii, 16% pentru dividende. Avem 1 sau 3% din venit pentru transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal, 16% pentru transferul de titluri de valoare, dar 3 sau 6% dacă titlurile de valoare sunt tranzacţionate printr-un broker român. Practic, nu am avut niciodată cotă unică şi cred că ar trebui să îi dăm o şansă. Şi să o facem cum trebuie, respectiv să avem o cotă unică generalizată„, a afirmat Ruxandra Jianu.

„Principalul avantaj al cotei unice este că este simplă. Dacă am avea aceeaşi cotă unică pentru toate veniturile, ar fi foarte simplu atât să le declarăm, cât şi să ne conformăm. Ar fi mult mai simplu pentru declaraţiile precompletate şi pentru administrarea fiscală să efectueze controalele”, a mai adăugat expertul de la The Tax Institute.

Specialiştii The Tax Institute au analizat modul în care sunt impozitate veniturile persoanelor fizice în România, acoperind toate categoriile relevante – salarii, activităţi independente, drepturi de proprietate intelectuală, chirii, dividende, pensii şi alte surse de venit. Studiul reprezintă o premieră: încercarea de evaluare unitară a impozitării veniturilor obţinute de persoanele fizice, abordare justificată de faptul că sistemul de impozitare are un efect global: contribuţia la deficitul cronic de venituri bugetare.

„Toţi oamenii de business intră în contact cu structurile de control, care fac abuzuri. Pentru asta, noi, până în iunie, o să avem discuţia finală cu contribuabilul înregistrată video. Colegii noştri, în momentul de faţă, sunt oameni care le ştiu pe toate. Un om de la control trece de la un domeniu la altul, de la un impozit la altul, cu o uşurinţă ieşită din comun. 0,30%, atât aduce controlul, adică nimic. Am publicat lista celor mai mari arierate, Top 10. Companii de stat. Avem management privat. De cât timp? Managementul privat la o companie de stat care acumulează taxe şi impozite ar trebui să aibă atragerea răspunderii, aşa cum are un SRL care nu-şi plăteşte taxele? Eu zic că da. În momentul acesta, ANAF-ul face ce n-a făcut niciodată: publică tot ce face, iar acum, la 6 luni, o să vedeţi pe pagina noastră tot ce fac structurile de control. Am pus indicatori de performanţă, o să-i vedeţi, sunt pe calitate, nu pe cantitate. Ne-am consultat cu Comisia Europeană, o să-i punem în dezbatere publică. Vă rog să ne certaţi ori de câte ori nu facem un lucru bun, dar să ne şi lăudaţi când facem unele lucruri bune”, a precizat Adrian Nica, preşedintele ANAF.

Totodată, studiul propune un pachet coerent de reformă, construit în jurul principiului echităţii fiscale – potrivit căruia sarcina fiscală totală trebuie să depindă de nivelul venitului, şi nu de forma juridică sub care acesta este realizat. Propunerea include un set de 16 măsuri care vizează unificarea bazei de impozitare, simplificarea regulilor fiscale, plafonarea contribuţiilor sociale. Una dintre principalele măsuri propuse este nivelul unic de impozitare, de 16%, , scrie Agerpres.

„Poţi să modelezi o naţiune prin intermediul fiscalităţii, între a fi focusată pe muncă şi, în mod natural, în a-şi proteja câştigurile, şi a se uita la cum să evite 40% pe salarii. Ce s-a întâmplat de-a lungul timpului este că noi, pe calea dreaptă a remunerării muncii, am pus o barieră. Nu atât impozitul pe venit, care astăzi reprezintă doar 6,5% din sarcina fiscală totală, restul fiind contribuţiile, ci tocmai aceste contribuţii. Foarte mari şi cu bază neplafonată. Pe lângă acestea, s-au creat „potecuţe”. Că s-au numit şi se numesc microîntreprinderi, PFA, drepturi de autor, contractele sportivilor – am creat „potecuţe”. Pe aceste „potecuţe” am pus „capcane”. Când eşti pe o potecuţă şi ştii că sunt capcane, eşti foarte atent. Astfel, s-au creat complicităţi şi, în consecinţă, legislaţia fiscală s-a modelat într-un sens nedorit”, a afirmat Gabriel Biriş, Cofondator The Tax Institute.

Potrivit reprezentanţilor The Tax Institute, angajamentele asumate de România faţă de CE şi prin PNRR presupun exact tipul de reforme structurale pe care studiul le propune: lărgirea bazei de impunere, eliminarea scutirilor nejustificate, simplificarea şi stabilizarea cadrului fiscal, creşterea gradului şi scăderea costurilor de conformare.

„Argumentul central al studiului nostru este, în esenţă, simplu în formulare, dar profund în implicaţii: cât, nu cum. Sarcina fiscală totală, într-un sistem modern şi matur, ar trebui să depindă de capacitatea economică, de cât câştigăm, şi nu de cum alegem sau reuşim să calificăm juridic venitul. Atunci când venituri comparabile suportă sarcini fiscale radical diferite, avem o problemă de arhitectură fiscală. Iar când aceasta produce arbitraj masiv, instabilitate şi neîncredere, problema devine economică, administrativă, morală şi, desigur, constituţională. Studiul nostru porneşte de la aceste două repere constituţionale esenţiale: egalitatea cetăţenilor în faţa legii, fără privilegii şi fără discriminări, iar al doilea este obligaţia ca sistemul legal de impuneri să asigure justa aşezare a sarcinilor fiscale”, a explicat, la rândul său, Ana Bobircă, cofondator The Tax Institute.

Diferenţele de tratament fiscal între venituri similare pot ajunge până la un raport de 7:1, în funcţie de forma juridică prin care sunt obţinute, iar sarcina fiscală depinde mai degrabă de modul de organizare juridică decât de nivelul veniturilor, potrivit studiului „Reforma impozitării veniturilor personale. Sarcina fiscală totală în funcţie de cât, nu de cum câştigăm”, lansat de The Tax Institute, la sediul Băncii Naţionale a României.

Analiza arată că actualul sistem fiscal creează condiţii pentru arbitraj fiscal, afectează conformarea voluntară şi contribuie la erodarea bazei de impozitare, întrucât sarcina fiscală depinde mai degrabă de modul de organizare juridică decât de nivelul veniturilor.

„Îmi face o deosebită plăcere să contribui şi eu la această dezbatere foarte importantă legată de o reformă a taxării în România. Mi se pare un moment cu atât mai important cu cât acest tip de dezbateri cred că a lipsit. Sute de modificări ale Codului fiscal, care au rezultat în fragmentări ale legislaţiei şi, practic, ne-au adus în situaţia în care suntem azi, nu s-ar fi întâmplat dacă, la baza discuţiilor, ar fi fost dezbateri publice, cu zona academică şi cu zona de expertiză din România. Acest studiu este un punct de plecare important. Există un dialog între Ministerul de Finanţe şi specialiştii din The Tax Institute, noi suntem în strânsă legătură. Acest dialog trebuie să continue pe baza evaluărilor din acest studiu. Vom continua discuţiile şi, poate că nu toate punctele de vedere se vor alinia, dar sunt convins că, din acest exerciţiu, vom avea acte normative şi politici publice care să se apropie mult mai mult de nevoile României de astăzi”, a declarat Alexandru Nazare, ministrul Finanţelor, într-un comunicat.

The Tax Institute este un think tank format din experţi în economie, drept şi fiscalitate, alături de specialişti din domeniul politicilor publice şi din mediul academic, şi îşi propune să contribuie la fundamentarea deciziilor de politică fiscală prin studii şi analize riguroase, bazate pe date şi pe bune practici internaţionale.