Preţul barilului de petrol a scăzut cu 75% de la maximele atinse în iunie 2014. Cu cât s-au ieftinit carburanţii

La jumătatea lunii iunie 2014, barilul de petrol Brent, referinţa pentru jumătate din lume şi România, se tranzacţiona la 115 dolari pe pieţele internaţionale. În prezent, costă 30 de dolari, în scădere cu scădere cu 74% faţă de maximele de acum un an şi jumătate. În aceeaşi perioadă, preţul carburanţilor comercializaţi în România, calculat în euro, a scăzut, în medie, cu 25%, potrivit datelor multianuale ale Comisiei Europene, DG Energy, centralizate de ECONOMICA.NET. Motorina s-a ieftinit mai mult decât benzina, scăderea fiind de 27% faţă de iunie 2014, în timp ce benzina, în aceeaşi perioadă, s-a ieftinit cu doar 22,5%.

Citeşte şi Cât costă benzina şi motorina în cele mai ieftine benzinării din România

În 16 iunie 2014, benzina standard costa, pe medie, 1,413 euro pe litru (6,2 lei/litru). În 11 ianuarie 2016, costa 1,094 euro pe litru (4,94 lei/litru). Motorina s-a ieftinit, pe medie, de la 1,413 euro pe litru (6,2 lei/litru) la 1,032 euro pe litru (4, 66 lei/litru).

Preţurile afişate de CE reprezintă o medie de preţ a carburanţilor comercializaţi în toate staţiile de distribuţie din fiecare ţară membră, în acea săptămână.

Preţul carburanţilor din România reprezintă, în proporţie de 55–60%, accize şi taxe ce revin statului. Practic, componenta distribuitorului este de 45-55%. Aici se vede influenţa în preţ a barilului de ţiţei. Astfel, o ieftinire a petrolului de 75% ar fi putut să antreneze o ieftinire corespunzătoare a carburanţilor cu circa 30–33%. În realitate însă, după cum am relatat deja, ieftinirea a fost mult mai mică. Explicaţia o găsim în cursul de schimb leu – dolar. Cotaţiile produselor petroliere, aşa cum sunt benzina şi motorina, sunt în dolari, dar preţul de vânzare de pe piaţa românească este în lei. Cu alte cuvinte, o depreciere a leului în faţa dolarului antrenează cu sine o scumpirea carburanţilor. În 16 iunie 2014, cursul de schimb leu – dolar era de 3,25. În 11 ianuarie 2016, acesta urcase la 4,15, cu aproape 30% mai mare decât în urmă cu un an şi jumătate.

Ce plăteşti la pompă

Un procent de doar 40-45% din preţul carburantului din benzinării este apanajul mărfii propriu-zise, restul fiind taxe percepute direct de către stat, potrivit datelor oferite de companiile petroliere. Practic, la benzinărie nu alimentăm doar maşina, ci şi direct vistieria statului, pentru că distribuitorul de carburanţi virează direct la Finanţe între 55% şi 60% din litrul de benzină sau motorină, reprezentând TVA, acciză şi taxa pe stâlp.
Restul este componenta de preţ cu care „jonglează” producătorul şi distribuitorul de carburanţi: „costuri logistice (distribuţie primară şi secundară – salarii, întreţinere, amortizări – rovigneta, anvelope de iarna, etc.);
• Costuri de operare reţea de distribuţie (salarii, taxe, impozite locale, utilităţi, investiţii obligatorii);
• Costul materiei prime (inclusiv costurile aferente aprovizionării şi prelucrării acesteia);
• Costuri financiare (dobânzi – credite investiţii, curs valutar, etc.);
• Adaos comercial”,

explică reprezentanţii unuia dintre marii distribuitori de pe piaţa locală.

Aşadar, când preţul carburantului se modifică, se modifică doar pe componenta distribuitorului, pentru că statul trebuie mereu să îşi primească partea. Un efect considerabil în preţ îl are costul de achiziţie a materiei prime, legat direct de cotaţia produselor petroliere, care, la rândul său, este legată de cotaţia ţiţeiului. Impactul preţului ţiţeiului în preţul carburanţilor are, de obicei, o întârziere de 45 de zile legată de fluxul de producţie. Astfel, ţiţeiul este cumpărat la un anume preţ, apoi descărcat, procesat şi depozitat până să ajungă în staţie, de unde este vândut clienţilor la cotaţiile produselor petroliere.
O altă influenţă importantă o are cursul de schimb leu-dolar. Petrolul şi produsele petroliere sunt cotate în dolari, însă distribuţia în România se face în lei, după care furnizorul este plătit tot în dolari – o întârziere de 30-45 de zile funcţie de fluxul de producţie/achiziţie între preţul de achiziţie şi preţul de desfacere. Astfel, o depreciere a leului în faţa dolarului aduce cu sine scumpirea carburanţilor.
Fiecare parte componentă a preţului are influenţă în preţul final. Dar nu înseamnă, în mod automat, că o ajustare într-un sens a unei componente duce la o ajustare proporţională a preţului final. Spre exemplu, cotaţia barilului de ţiţei poate scădea semnificativ, dar, în acelaşi timp, dolarul se poate aprecia în raport cu leul, în aşa fel încât preţul final să rămână neschimbat sau să scadă foarte puţin.
În România există trei mari producători de carburanţi – Petrom, Rompetrol şi LukOil – şi mai mulţi distribuitori majori. Trendul de preţ al carburanţilor este urmat fără excepţie de toţi distribuitorii, chiar dacă în proporţii diferite.