Când devine o firmă inactivă fiscal din 2026: Criteriile ANAF. Contribuabilul nu-și mai poate deduce TVA-ul, dar e obligat să-și depună situațiile financiare

Potrivit acestuia, riscurile nu se reduc la schimbarea statutului fiscal, ci includ consecințe directe precum anularea codului de TVA, pierderea dreptului de deducere în perioada anulării, înscrierea inactivității în cazierul fiscal și blocaje administrative la ONRC, toate cu impact asupra contractelor, fluxului de numerar și credibilității comerciale.

În acest context, implementarea unor proceduri interne de raportare la termen, verificarea constantă a obligațiilor declarative și intervenția rapidă în cazul unei decizii ANAF, prin măsuri de conformare, reactivare și contestare, reprezintă pași importanți pentru reducerea expunerii la consecințe fiscale și pentru protejarea activității curente a companiei.

Raportarea financiară corectă și la termen este o cerință fundamentală în administrarea fiscală a unei societăți comerciale, iar legislația fiscală în vigoare impune obligația depunerii situațiilor financiare anuale conform calendarului legal.

Comunicatul de presă al Agenției Naționale de Administrare Fiscală din 11 februarie 2026 anunță ferm că vor fi implementate, începând cu 1 ianuarie 2026, noile măsuri rezultate din modificările recente aduse Codului de procedură fiscală prin legislația privind eficientizarea resurselor publice pentru acele societăți comerciale care nu își respectă obligațiile de raportare.

Statutul de contribuabil inactiv fiscal nu eliberează o entitate de obligațiile de declarare și plată a impozitelor, taxelor și contribuțiilor datorate, ci implică efecte fiscale și administrative cu impact direct asupra funcționării unei societăți comerciale. Prezentul articol analizează condițiile în care o firmă poate fi declarată inactivă fiscal în 2026, termenele legale de depunere, consecințele practice ale acestei declarații, precum și rolul avocatului în prevenirea și contestarea deciziilor ANAF.

Cui se aplică noile dispoziții și de când se începe verificarea firmelor

Noile dispoziții fiscale introduse de ANAF se aplică tuturor persoanelor juridice, respectiv firmelor, în ceea ce privește obligația de depunere a situațiilor financiare anuale. În practică, acest lucru înseamnă că, pentru anul 2026, ANAF va putea declanșa procedura de verificare și, după caz, va putea declara o firmă inactivă fiscal în situația în care aceasta nu depune situațiile financiare în termen de maximum cinci luni după termenul legal de depunere stabilit de legislația fiscală în vigoare.

Sunt precizate, de asemenea, și alte situații în care o societate comercială poate fi considerată inactivă fiscal precum:

• firma nu își îndeplinește, pe parcursul unui semestru calendaristic, nicio obligație declarativă prevăzută de lege;
• organul fiscal central constată că nu funcționează la domiciliul fiscal declarat, ceea ce reflectă lipsa unei prezențe economice reale;
• societatea are înregistrată inactivitatea temporară la registrul comerțului sau durata deținerii spațiului utilizat ca sediu social este expirată.

Verificarea stării de inactivitate fiscală se realizează de către ANAF doar pentru situațiile financiare al căror termen legal de depunere este ulterior datei intrării în vigoare a legii, astfel că, în acest an, analiza va privi situațiile financiare cu termen de depunere în anul 2026.

Prin urmare, controlul nu operează retroactiv asupra raportărilor aferente exercițiilor financiare anterioare, ci vizează numai situațiile financiare ale exercițiului pentru care termenul de depunere intervine după intrarea în vigoare a noii reglementări.

Termenele legale de depunere a situațiilor financiare

Regimul contabil și fiscal în vigoare prevede termene clare pentru depunerea situațiilor financiare anuale, stabilite în funcție de natura și forma juridică a entității, respectiv reglementate de art. 36 din Legea contabilității nr.82/1991. Nerespectarea acestor termene atrage, începând cu 2026, riscul ca ANAF să aplice criteriul de inactivitate fiscală, ceea ce poate influența nu doar situația fiscală a entității ci și relația acesteia cu terții și instituțiile publice.

Astfel, societățile reglementate de Legea nr. 31/1990, societățile și companiile naționale, regiile autonome, precum și institutele naționale de cercetare-dezvoltare au obligația depunerii situațiilor financiare până la data de 31 mai inclusiv a exercițiului financiar următor celui de raportare. Pentru celelalte persoane juridice, termenul-limită este 30 aprilie inclusiv a exercițiului financiar următor.

În cazul entităților care au optat pentru un exercițiu financiar diferit de anul calendaristic, legea instituie termene calculate de la data încheierii exercițiului ales. Persoanele juridice din categoria celor prevăzute la lit. a) au obligația depunerii în termen de 150 de zile calendaristice, iar cele din categoria lit. b) în termen de 120 de zile calendaristice de la închiderea exercițiului financiar respectiv.

De asemenea, în comunicat se precizează că sunt exceptate acele persoane juridice care, de la data înființării, nu au avut activitate economică și care depun la ANAF o declarație de inactivitate în termen de 60 zile de la încheierea exercițiului financiar. Astfel, verificarea noii stări de inactivitate fiscală va fi efectuată atât în cazul persoanelor juridice obligate la depunerea situațiilor financiare, cât și în privința entităților care de la constituire nu au desfășurat activitate economică.

Deși o firmă este declarată inactivă fiscal, aceasta nu este scutită de obligațiile de depunere a declarațiilor fiscale periodice și de plata impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale datorate bugetului statului. Obligațiile de conformare fiscală rămân în vigoare, iar neîndeplinirea lor poate atrage aplicarea procedurilor de administrare fiscală, inclusiv controale fiscale și măsuri de colectare.

Consecințele după declararea inactivității fiscale: TVA anulat, cazier fiscal, blocaje la ONRC

Declararea unei societăți comerciale ca fiind inactivă fiscal are implicații practice și juridice semnificative. O consecință imediată și una dintre cele mai sensibile din punct de vedere operațional este anularea codului de TVA al firmei.

Aceasta înseamnă că, pe perioada în care codul de TVA rămâne anulat, entitatea este obligată să colecteze TVA pentru activitățile economice pe care le desfășoară, însă nu beneficiază de dreptul de deducere a taxei suportate la achizițiile efectuate pe parcursul acelei perioade.

TVA-ul colectat trebuie înscris în declarațiile fiscale și plătit până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care taxa a devenit exigibilă, ceea ce impune o disciplină riguroasă în gestionarea obligațiilor fiscale periodice.

Un alt efect al declarării inactivității fiscale este înscrierea situației în cazierul fiscal al persoanei juridice și, în anumite cazuri, al reprezentanților legali ai entității care dețineau această calitate în perioada în care a fost constatată inactivitatea fiscală. Această evidență poate avea repercusiuni în evaluarea firmei de către parteneri de afaceri sau instituții financiare și poate afecta accesul la credite sau alte facilități comerciale.

În plus, anumite operațiuni la Oficiul Național al Registrului Comerțului (ONRC), precum înregistrări, mențiuni sau modificări ale informațiilor societății, pot fi refuzate sau îngreunate în situația în care există o mențiune de inactivitate fiscală înscrisă în cazierul fiscal. Aceste blocaje administrative pot genera întârzieri, costuri suplimentare și complicații pentru funcționarea normală a entității.

Prevenția și contestarea deciziei ANAF. Rolul avocatului fiscal pentru limitarea riscurilor

În cadrul relației cu autoritățile fiscale, un contribuabil supus unui control ANAF sau beneficiar al unei decizii administrative fiscale are la dispoziție, potrivit cadrului procedural fiscal și contencios administrativ, o serie de instrumente juridice pentru contestare a unei decizii de impunere, anulare a unui act administrativ sau pentru a obține suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a litigiului.

Procedura de contestație a unei decizii de impunere este prima cale de atac pe care contribuabilul o poate exercita în fața organului fiscal emitent, prin depunerea unei cereri în termenul legal de 45 de zile de la comunicare, însoțită de argumente de fapt și de drept pentru anularea unui act administrativ sau pentru revocarea acestuia, ceea ce permite contestarea legalității actului fără a apela imediat la instanță.

Ulterior, soluționării acesteia contribuabilul poate formula o acțiune în contencios administrativ pentru anularea actului administrativ, în vederea protejării drepturilor sale sau a patrimoniului firmei.

Contestarea unui act administrativ fiscal nu suspendă automat aplicarea deciziei sau a executării silite, ceea ce face necesară solicitarea expresă a suspendării actului administrativ sau a suspendării executării silite în temeiul Legii contenciosului administrativ, în funcție de circumstanțe. Această cerere trebuie formulată în termenele procedurale prevăzute de lege, de regulă în 30 de zile de la comunicarea actului, și poate fi depusă odată cu acțiunea în anulare sau separat, însoțită, după caz, de dovezi privind riscul unei pagube iminente.

Instanța poate admite suspendarea dacă sunt îndeplinite condițiile legale, ceea ce blochează pe durata procesului aplicarea efectelor actului fiscal și protejează contribuabilul de măsuri de executare silită sau demararea procedurilor de colectare până la soluționarea definitivă a litigiului.

“Respectarea termenelor de depunere a situațiilor financiare și a obligațiilor fiscale periodice trebuie abordată cu rigoare pentru evitarea declarării inactivității fiscale, precum și protejarea drepturilor și patrimoniul firmei.”, a declarat Dr. Radu Pavel, Avocatul Coordonator al Societății Românești de Avocatură Pavel, Mărgărit și Asociații.

În concluzie, declararea inactivității fiscale în 2026, ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor de depunere a situațiilor financiare sau a altor criterii de administrare fiscală, poate genera efecte semnificative asupra unei persoane juridice, precum anularea TVA, impact asupra cazierul fiscal și dificultăți administrative la ONRC. Menținerea conformității fiscale, anticiparea riscurilor și pregătirea unei strategii juridice solide sunt esențiale pentru orice societate comercială.