Un stat nu se conduce doar cu cazier curat

Adaugă-ne ca sursă preferată

Societatea românească, asemeni președintelui ei, Nicușor Dan, se plânge de ani de zile că politica nu mai are repere morale, că oamenii competenți și integri stau deoparte, că instituțiile nu inspiră încredere. Noi ca și el, cerem reformă, responsabilitate și respect pentru lege.

Apoi, la prima numire controversată, punem o singură întrebare: e legal? Dacă răspunsul e da, discuția se încheie, de parcă legea ar fi singurul reper care ne-a mai rămas.

Contradicția e confortabilă. Ne permite să ne indignăm în principiu și să ne liniștim în cazul concret. Cerem standarde înalte, dar acceptăm să le măsurăm cu cel mai jos instrument disponibil: absența unei interdicții.

Noul Guvern oferă motive serioase pentru această discuție. Controversele privind integritatea unor membri ai săi nu sunt identice și nici nu trebuie puse toate în aceeași categorie. Dar ele ridică o întrebare pe care nu ar trebui să o evităm: după ce criterii alegem oamenii cărora le încredințăm instituțiile statului?

Să fim corecți față de lege. Condamnatul care a executat pedeapsa și a fost reabilitat nu mai poartă pe viață o etichetă, iar asta e o cucerire, nu o scăpare. Reabilitarea face să înceteze decăderile și incapacitățile care decurg din condamnare. Atât spune legea. Nu spune că omul respectiv e potrivit pentru orice funcție, pentru că nu e treaba ei să spună.

Marian Neacșu, vicepremier și ministru de Interne, a fost condamnat definitiv în 2016 la șase luni de închisoare cu suspendare pentru conflict de interese, după ce și-a angajat fiica la cabinetul parlamentar. A fost reabilitat în 2019, ceea ce îi redă drepturile pierdute prin condamnare. Nu contest dreptul unui om de a-și reface viața. Dar ministrul de Interne nu conduce SRL-ul de la colțul străzii, ci instituția care coordonează Poliția, adică oamenii care le explică zilnic cetățenilor că regulile sunt la fel pentru toți.

Ce mesaj transmite numirea sa? Că integritatea contează sau că, în politică, trecutul poate fi considerat o chestiune închisă dacă există suficiente argumente juridice și suficient sprijin politic? Încrederea nu se obține printr-o explicație juridică și nici nu poate fi cerută prin decret.

Cazul nu e izolat și nici nu e același peste tot. Radu Marinescu, ministrul Justiției, respinge acuzațiile de plagiat din investigația PressOne, iar ele nu sunt o vinovăție stabilită. Diferența contează și trebuie păstrată. Dar nici lipsa unei interdicții legale nu face întrebarea mai puțin legitimă.

Ce rămâne după toate acestea? O practică. Partidele propun ce vor, pentru că știu că nimeni nu le va cere mai mult decât ce le permite legea. Iar noi, care am învățat să ne mulțumim cu minimul, descoperim periodic că minimul e exact ce primim. Iar minimul cboroară trepatat. Până la zero!

Așadar, țara asta e pe drumul cel bun. Nu pentru că am rezolvat problema standardelor, ci pentru că am început să ne convingem că nu mai avem nevoie de ele.

Victor Stănilă este avocat, Of Counsel în cadrul diviziei din România a rețelei internaționale Lynx Legal Gilescu Văleanu & Partenerii SPARL, doctorand în domeniul Managementului și cadru didactic asociat la Facultatea de Administrație și Management Public din cadrul Academiei de Studii Economice din București.