Ne-am lămurit, oarecum, de ceva vreme, care e caracterul celor care ne conduc în viaţa personală. Când nu calcă oameni pe trecerea de pietoni cu maşinile de sute de mii de euro, când nu iau şpăgi prin cimitire şi ascund tablouri şi lingouri prin pereţi, când nu sifonează bani de la buget şi îi ascund prin însorita Brazilie sau prin cine ştie ce însorite Sicilii sau Provence-uri, atunci atacă poliţişti pe stradă, se bagă în faţa cetăţenilor la cozi, îşi iniţiază copiii în afaceri murdare şi intră împreună în puşcării, fură dezinfectantul din spitale, transformă prestigiul doctoratelor în şerveţele intime sau asmut instituţiile care ar trebui să protejeze contibuabilii asupra acestora.